Copiilor le plac poveștile de groază (Vlog cu Nati, inventatoarea de povești horror)

De când mă consider adult, poveștile copiilor mă sperie. Când eram copil, însă, nu aveam nicio frică să ascult și să citesc cum burta lupului era spintecată. Nici gând să mă sperii că un copil era mâncat de Baba Cloanța. Faptul că Făt Frumos își taie din picior ca să hrănească pe cineva era la fel de firesc precum somnul de prânz.

Nu-mi explic resorturile psihologice ale adulților, dar se pare că suntem mai sensibili la tot felul de căsăpiri, omoruri și nenorociri, chit că e o poveste. Când se întâmplă să-i citesc Nataliei câte o astfel de poveste, îi modific conținutul de groază. De multe ori o fac pentru mine. Cât să țâșnească sângele din zmeu ca din Fontana di Trevi? Este un tablou puțin pitoresc. Dar Nati nu are nicio problemă. Ba mai mult, sesizând schimbarea, că am dres povestea pe parcurs, mă corectează. ”Tati, aici ursul nu trebuie să o lovească pe vulpe, iar ea, șmecheră, să se prefacă liniștită și că nu o doare?”, îmi spune Natalia ușor deranjată că atentez la bunătatea de poveste horror. Continue reading…

Cât rezistă un copil într-un muzeu de muzică în care nu poate pune mâna pe instrumente? Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO

Eram în Italia, în Padova(un oraș din Nordul Italiei) și am văzut muzeul acesta. De fapt, o expoziție. Prezentau niște instrumente, niște chestii despre muzică și evoluția acesteia în timp. Un moment numai bun să testăm toleranța Nataliei la… plictiseală.

Să nu mă credeți un tată denaturat și care nu vrea să-și educe copilul. Am încercat, vă jur cu mânuța pe inimă. Dar cât rezistă un copil într-un muzeu de muzică în care nu poate pune mâna pe instrumente? Am făcut acest experiment. Așadar, recordul personal al Nataliei este… Continue reading…

Și m-am suit pe-o trotinetă și v-am spus postarea tătă. Vlogul de luni: cu trotineta prin Italia!

Eu, Natalia și o trotinetă. Noi doi, călătorind prin Italia. Ce-i drept, nu suntem doar noi doi, mai e și mami(și alții). Și nici măcar nu am călătorit prin toată Italia. Am fost colea, printr-un orășel de vreo 400 de mii de locuitori(chiar mai puțin) din Nordul Italiei. În Padova.

Vlogul de luni are și o premieră. Natalia vorbește rusește. Nu prea știu de ce a vrut să îi dea cu rusa… De fapt, știu de ce. Eram în Italia, lumea vorbea într-o limbă străină. Și cum singura limbă străină pe care a reușit să o învețe bine până la 5 ani este rusa, a decis să vorbească în rusă. Continue reading…

Voi ce faceți cu copilul când zburați ”Cu avionul”? Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO

Natalia este fascinată de avion. Atât de fascinată, că a declarat sus și tare: vrea să se facă pilot. S-o văd și pe asta. Un pilot balerină care știe să cânte așa de frumos la pian… Ar fi ceva. 🙂

“Doamnelor si domnilor, trecem prin niște turbulențe, dar pilotul este ok, tocmai a făcut un șapagat și a executat un Vivaldi de primăvară”, cred că anunțul acesta ar fi vârful de carieră pentru un pilot așa de talentat ca Natalia.

Dar să trecem la Vlogul de luni, adică ăsta de azi.

Continue reading…

Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: ”La tati, la muncă”

Astăzi, înțeleg, a început săptămâna altfel în școli. Știți voi, copiii merg prin diferite locuri mai mult sau mai puțin interesante, în fabrici, în uzine(care-o mai fi), la muzee, la întreprinderi, la televiziuni. La locul meu de muncă, acolo unde 8 ore pe zi fac reportajele mele, este un du-te vino amețitor.

Cu această ocazie, am zis să vă arăt în vlogul de luni cum am fost cu Natalia, la un moment dat, la PRO TV. Am intrat mai întâi în redacție la știri, dar aici mai fusese de câteva ori și tot ce a vrut, să stea la calculator ca să se uite la desene. Așa că am decis să o rup din fața calculatorului. Desene are și acasă.

Cu ce poți atrage un copil? Sincer, habar nu am. Așa că i-am amintit de cum a fost ea la televizor în emisiuni în direct și am invitat-o să vadă mai bine cum se pregătește o emisiune.

Continue reading…

Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: ”la înghețată și apoi la film”

Momentele noastre sunt unice. Momentele fetiță-tătic. Vlogul de luni de astăzi este despre cum am fost la înghețată și la film.

Era o zi frumoasă, caldă, plăcută. Una din zilele de care Nati ar trebui să-și amintească. Eu eram liber. Ea avea tot timpul din lume. Ne-am luat de mânuță și am decis că astăzi vom mânca înghețată.

Am lăsat-o pe Natalia să aleagă. Ca orice copil, desigur, a ales cea mai colorată, cea mai plină de bomboane și de jeleuri înghețate din câte există… Nu știm câte E-uri avea, știm doar că ne-am distrat și mi-am înghețat creierii pentru că am mâncat-o prea repede. Continue reading…

Am fost cu Nati la ”Vorbește lumea”, în direct, la PRO TV

Colegii de la ”Vorbește Lumea” au vrut să afle mai multe despre mine. De unde vin? Cum am scăpat de accent? Ce fac în vlogul meu? Cum mă descurc cu două leoaice în casă? Adică, dacă io-s dresorul sau jucăria de pluș pe care o iubesc, dar o și smotocesc de fiecare dată când Leoaicele Maia și Natalia au chef de joacă… Iar eu i-am crezut. Naivul. De fapt, sunt convins, colegii mei au vrut să o cunoască pe micuța Natali. Fetița mea cu ochii verzi și cu multe talente, unele surprinzătoare chiar și pentru mine.

Așadar, dis-de-dimineață, înainte de filmări. Ne-am pregătit frumos. Nati și-a pus rochița preferată, dresurile albe, balerinii care să o ajute la piruete, în caz că i se solicită. Am coborât la mașină. Ploua. Eu mă grăbesc la CojoCar, Nati rămâne în ploaie și îmi zice cu cea mai serioasă mutrișoară din câte poate inventa: ”Tati, lasă-mă să stau în ploaie, doar sunt o floare și nu vreau să mă usuc!”

Am bufnit în râs.

Într-un final am ajuns în studio. Natalia s-a salutat respectuos cu colegele mele, a dat o tură pe la machiaj, pe la garderobă. Apoi a început să urmărească atentă ecranul pe care se dădeau imagini din platou. Din când în când mă tot întreba: ”noi când vorbim, noi când mergem acolo?” Continue reading…

”Sunt o curajoasă!” Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: La vaccin

Trebuie să ai curaj să faci asta. Desigur, mami și tati sunt lângă tine. Te bazezi pe ei, dar tot trebuie să ai curaj. Mai ales că ajungi într-un loc complet necunoscut. Totul este alb. Sunt mulți oameni străini, iar printre ei este străinul cel mai străin: doctorul.

Să mergi la vaccin poate fi simplu pentru voi, adulții. Cei care ați mai fost și știți cum e. Pentru noi, copiii de 4-5-6 ani, reprezintă o aventură cu multe frici. Că tot pomeneam de doctor. Fiece copil care a fost la spital știe: oricât de bun, drăguț și plin de glume este omul în halat alb, până la urmă tot îți face ceva dureros, neplăcut, ciudat.

Iar autoritatea lui te și sperie cumva. Îi observi pe mami și pe tati cum îi vorbesc respectuos. Tu, copilul, ești singurul care sare, dă din picioare, îl lovește, plânge… Știu, sunt copil, am voie. Dar nu-i plăcut. Ce copil vrea să plângă și să facă din astea? Eu, nu! Continue reading…