Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: ”cu rolele, în parc!”

Vlogul cu Natalia este tot mai spectaculos și mai aventuros. Natalia a început să-i prindă gustul și vorbește mai natural, fără nicio emoție, se simte ca peștele în apă. Are talent la asta, nu glumă. Poate pentru că este fetrița unui jurnalist de televiziune? Nu cred, este prea naturală și dezinvoltă, spre deosebie de mine. 🙂

Ultima realizare împreună, ultimul vlog pe care l-am făcut este – pe role. Am mers în parc, eu pe role, Natalia pe role. Chiar Natalia a avut această idee. Spre surprinderea mea, știe să meargă bine. Mult mai bine decât mine, un hăndrălău pe lângă care a trecut viața fără să învețe să se dea pe role ca lumea. Continue reading…

Am fost la filmul Coco, de Pixar. Atenție, schelete și multă… emoție!

M-am dus cu puține așteptări la filmul Coco, ultima realizare Pixar. Ce așteptări să ai de la un desen în care un puști vrea să-l găsească pe un strămoș de-al său, un mare cântăreț din Mexic și ajunge cu cățelul într-o lume a morților?

Schelete, Mexic, morți, musical animat… O combinație cel puțin ciudată. Am mers de dragul Nataliei. Ea se distrează la tot felul de animații, ca orice copil.

Dar pus în fața uriașului ecran de la Cinema City, din AFI Cotroceni, am fost uimit de ce au putut să facă animatorii de al Pixar dintr-un scenariu atât de ciudat și sec. Oaaaau! Emoție. Au stors emoție pură din oase și schelete. Asta au făcut.

Atenție, spoilere! Continue reading…

Le mulțumesc celor care nu au încredere în mine… m-au ajutat!

”N-o să poți”, ”nu e de tine”, ”abandonează, că te chinui aiurea”, ”tu nu ești făcut pentru asta”. Sunt o grămadă de ”binevoitori” care te ajută cu astfel de ”sfaturi”.

Chestia este că binevoitorii nu sunt neapărat rău intenționați. Pur și simplu, ajung să creadă că fiecare aparține locului și situației sale. De parcă societatea ar fi compusă din caste. Dacă vrei să-ți depășești condiția, să te muți în altă ”castă” le distrugi universul.

De regulă, acești oameni au o gândire extrem de limitată și îngrădită de cutia în care și-au băgat capul. Natura lor este de a sta cuminți la locul lor, iar când îi văd pe alții că vor să facă mai multe… li se activează ”bunăvoința”.

Cel mai trist și nasol este când un ”binevoitor” este o rudă, un prieten la care ții și părerea căruia cântărește mult în viziunea ta. Chiar ai putea crede că nu poți, că nu ești în stare, că mai bine nu te faci de râs… Dar acestea sunt excepțiile. De multe ori, ”binevoitorii” sunt niște cunoscuți care nu sunt confortabili că vrei mai mult de la viață. Continue reading…

Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO. Am fost la petrecerea de decorat piñata și am inventat-o pe Elsa Schelet

Săptămâna asta se lansează filmul de animație Coco. Este creat de Pixar și se anunță un film frumos, duios, plin de emoție și aventuri amuzante pentru toată familia. Pe IMDB are 9.2. Deși nota cel mai probabil o să scadă, pe mine m-a convins din trailer că nu va fi timp pierdut.

Până să merg cu Natalia la film, am fost la o mică petrecere organizată de Forum Film România. S-a nimerit într-o zi de sâmbătă ploioasă, când opțiunile pentru distracții în aer liber erau destul de mici, așa că am mers să decorăm… piñata.

Ce este piñata? Un fel de gentuță din Mexic unde pui bomboane. Continue reading…

Ponturi cu oferte de Black Friday pentru familii

Vă salut, dacă nu dormiți și așteptați Black Friday-ul online, cred că acest articol ar putea să vă intereseze. Mă rog, poate doar pe unii dintre voi.

Cum COJOCARI.RO este un blog de familie, am făcut niște cercetări pentru voi, familiștii. Am întrebat la câțiva jucători de pe piață care vor fi produsele reduse de Black Friday pe care le-ar recomanda părinților, familiilor cu copii?

Iată câteva ponturi de la ei. Sper să vă fie cu folos… Continue reading…

Bateria Natalia

Am o metodă eficientă de a mă încărca cu energie. Dar pentru asta am nevoie de baterie. 🙂 Una extrem de mică. Mica mea baterie cu ochii verzi.

Ajung seara acasă(știți voi, momentul acela când îți lași haina și realizezi că ziua grea, nașpa, plină de capcane și oameni ticăloși… a trecut, că toate lucrurile nasoale care ți s-au întâmplat și în care ai investit atâția nervi au fost niște amănunte nesemnificative) și totul a rămas după ușă. Ce bine, ce fericire! Cu toate acestea, sunt secătuit. Nu mai am energie pentru nimic altceva.

E momentul în care o văd pe ea învârtindu-se în jurul meu ca un titirez. Continue reading…

Bonă internă?

În articolul precedent vă spuneam că nu a mers cu bonele din București. Mda, oraș mare, oameni grăbiți. Capitala te face să nu mai ai răbdare cu nimeni, nici măcar cu un copil. Ori noi asta ne-am dorit. Răbdare, Om Bun și echilibrat. Am căutat, nu am găsit, iar timpul ne presa. Doar cine caută o bonă bună în București știe cât de greu e.

Ne-a venit ideea salvatoare și genială(nu mie mi-a venit ideea asta!) să chemăm pe cineva care să nu fie din București. O rudă, o persoană cunoscută, ce urma să aibă grijă de noul om din familia noastră. O minunată fetiță cu ochi verzi și păr creț, Natalia. Continue reading…