Despre muncă, familia, accent, rădăcini basarabene, într-un interviu pentru EA.MD și AGORA.MD


INTERVIUL PENTRU EA.MD

Vitalie, îți mulțumesc mult că ai acceptat să ne vorbești despre meseria ta și despre cum ți-ai schimbat viața la 180 grade în momentul în care te-ai mutat la București. Pentru început, te rog să ne spui unde ți-ai făcut studiile?
„Școala din satul Cuizăuca, Rezina. Apoi liceul din Orhei. Unul dintre cele mai bune licee din Moldova, dacă mă întrebați. Se numește ”Onisifor Ghibu”. Facultatea de jurnalism am făcut-o la ULIM. Am o diplomă de masterat în jurnalism de la Universitatea din București. Aici am scris și o teză de masterat, care mi-a plăcut mult. A fost despre bloguri. Un fenomen aflat la început în acel moment.”

Unde te-ai născut, unde ai crescut și de ce ai decis să te muți în România când e atât de frumos acasă? Când te-ai mutat? Cine sunt părinții tăi de meserie?
„M-am născut în Cuizăuca, raionul Rezina. În nordul Republicii Moldova. Părinții mei au avut niște meserii nobile: de părinți. Mama are studii de contabilitate și a muncit pentru „COOP-ul” din raion. Tata a fost șofer. Niște oameni deosebiți, pe care îi văd rar pentru că, deși distanța nu este una foarte mare, vreo 500 de kilometri, ne desparte o vamă. Am plecat pentru că simțeam că pot mai mult și mai multe. Când eram liceean mi se spunea că nu o să pot să fac o carieră în jurnalism. Că reușesc doar cei cu pile. La facultate mi s-a zis că nu am nicio șansă să muncesc în redacțiile importante de la acea vreme. Apoi mi s-a pus în vedere că, deși ajunsesem jurnalist, că începusem o carieră, nu am nicio șansă în România. Adevărul este că nu am vrut să le demonstrez lor nimic, ci mie. Oare pot? Oare sunt în stare? În plus, simțeam nevoia asta să mă desfășor. Știți senzația aceea când ai nevoie de spațiu? Acum, uitându-mă în urmă, dar mai ales văzând situația economică tristă a presei din Moldova, mă gândesc că nu a fost un pas greșit. În plus, nu este ca și cum aș fi plecat în alte țări, în străinătatea îndepărtată. Îmi vorbesc limba, sunt înconjurat de români. Mă simt acasă. Cu toate acestea, dorul de oamenii dragi mă apasă. Este singurul regret.” Continue reading…

Cele 8 femei din viața mea

Nu-mi plac oamenii care refuză să celebreze ziua de 8 martie, chiar dacă intenția lor pare a fi nobilă. Acești oameni susțin că sărbătoresc femeia în fiecare zi și se întreabă retoric de ce ar face-o doar într-un anumit moment al anului? Dragilor, vă zic atât, 8 martie nu a deranjat niciun bărbat să-și îmbrățișeze femeia iubită mai cu foc și în alte zile ale anului. Vă interzice 8 martie să dăruiți flori pe 10 februarie? Nu. Și atunci care este problema? Femeile doresc să fie speciale și iubite chiar și atunci atunci când sunt speciale și iubite. Ele se hrănesc spiritual cu iubire. Un spor de dragoste de 8 martie nu strică. În plus, ideea de 8 martie nu constă în a neglija femeia restul anului. Dimpotrivă. Pe de altă parte, barem o dată pe an trebuie să realizăm că deși noi respectăm și iubim femeia, sunt foarte mulți care nu o fac. Femeia mai are mult de tras de pe urma bărbaților în multe locuri de pe glob. Așa ca, celebrați, oameni buni, 8 martie pentru că femeile au nevoie de această sărbătoare. Îmi pare rău că s-a creat un curent anti 8 martie. Păcat că și unele femei au aderat la această tendință. Mai jos despre femeile din viața mea. Continue reading…

Cum “am adus” căldură în gara Basarab din București cu un reportaj?

Cu drag vă anunț, dragi cititori ai blogului, că meseria de jurnalist îmi aduce și satisfacții, nu doar bătăi de cap. De curând am primit niște poze pe facebook.

Cu mai bine de o lună în urmă făcusem un reportaj despre gara din Basarab. Mă rog, nu era doar despre gara asta. Vorbeam despre faptul că în unele trenuri era frig, la fel și în unele gări. Gara Basarab era exemplul de: AȘA NU! Continue reading…

Natalia în emisie directă la PRO TV, la Măruță: cu VIDEO, cum ați cerut

Îi spun Creața cu ochii verzi pentru că era mult mai creață acum un an. A mai crescut, părul i s-a ondulat, dar numele i-a rămas. 🙂 Și ochii. Este o dulceață de fetiță. Știe să-mi facă viața frumoasă. O umple de sens.

Pentru că mi-ați cerut un video cu Natalia, Creața mea cu ochii verzi, din emisiunea ”La Măruță”, iată-l: Continue reading…

Creața cu ochii verzi. Prima emisiune TV din viața ei. Cum a fost La Măruță, în direct?

Ați intrat vreodată într-un studio de televiziune? Am fost de nenumărate ori, dar nu o să uit emoțiile pe care le-am trăit prima dată. Au fost unice și cam… dure. Aveam vreo 18 ani. Mi s-au tăiat picioarele, abia le puteam mișca. Încercam să respir, dar uitasem cum se face. Luminile, tavanul înalt, camerele reci care te urmăresc curioase. Totul se adună într-o emoție greu de descris. Lumea îi zice trac. Pur și simplu, te copleșește ideea că acum o să te vadă atâta amar de lume și creierul îți bagă endorfină, adrenalină. Este greu să treci de o asemenea stare. Continue reading…

Poveste cu droguri, incest și arestări…

”Și, cum îți spuneam, a intrat poliția peste ei. Și să vezi ce au descoperit mascații ăia. O grămadă de droguri. Era ca un munte pe masă. Am văzut cu ochii mei. Eu nu mă pricep la droguri, dar erau și prafuri, și niște ierburi. Da, unii le pun în ceai, alții le fumează”, turuia vioaie femeia din fața tarabei. Vânzătoarea de zarzavaturi o sorbea din priviri și o asculta cu gura căscată. Vorbeau destul de tare, ca să se audă. Piața de legume și fructe vuia, iar femeia încerca să acopere zgomotul cu vocea sa stridentă. Continue reading…

De ce să nu anulăm Oscarul din acest an, dacă nu am fost în stare să facem filme de Oscar?

Așadar, frumoasa noapte a stelelor de la Hollywood. Discursuri presărate cu glumițe pe care o să le uităm instantaneu. Vreun scandal inventat ca să rețină atenția publicului un pic mai mult pe ei, cei care au oricum atenția noastră. Stați un pic, dar eu sunt un fan al Oscarului. Nu mă înțelegeți greșit. Dacă nu ar fi, Hollywood-ul nu ar mai face decât mizeriile pe care oricum le produce ca să scoată bani de la cei care înghit așa ceva.

Mulțumită Oscarurilor avem filme bunicele, bune. Chiar și geniale, dar nu în acest an.

Ce-ar fi dacă la un moment dat Hollywood-ul ar zice: ”băieți, nu ați făcut niciun rahat anul acesta. Numai porcării. Nu coborâm ștacheta. Deci, în 2017 niciun film nu primește Oscar! Veniți anul viitor cu ceva mai bun!” Aș aplauda în picioare. Continue reading…

Ce-ar fi să migrăm pe planetele descoperite de NASA?

La planeta care a răsărit în telescoapele NASA este o cale atât de lungă, că 40 de ani i-ar trebui unei nave cosmice care zboară cu viteza luminii să ajungă. Cum ar fi dacă am vrea la un moment dat să populăm acele planete? Cică ar avea apă, atmosferă. Ar fi o idee? Poate. Pământul se suprapopulează. Emigranți, războaie, dezastre naturale, lipsa hranei, Trump, Brexit, Guță, Floricica Dansatoarea… Atâtea motive să cauți o altă planetă. E posibil să putem trăi acolo, ne încurajează oamenii de știință. Continue reading…