Am fost la expoziția ”Eroi în pijama”(Vlog de 1 iunie pe COJOCARI.RO)

Îi știți pe eroii în Pijama? Nuuuu? Cum, aveți copii și habar nu aveți cine sunt Catboy, Owelette, Gekko? Repede, puneți mâna și informați-vă. Sunt micii eroi care salvează orașul și lumea de la tot felul de pericole.

Printre nenumăratele desene la care se uită, Natalia urmărește și aventurile celor 3.

Este un desen frumos, cuminte, cu o idee care îmi place. În fiecare copil este un erou care va salva lumea. Așa că atunci când Natalia a fost invitată să vadă expoziția de Eroi în Pijama, mi-am dat seama că o să-i placă.

Continue reading…

Bucureștiul – periculos pentru femei?

Cazurile de mai jos sunt, din păcate, sută la sută reale! Mi-au fost povestite de femei care au fost agresate fizic sau verbal în ultima lună în București. Oare orașul devine tot mai periculos? Nu știu ce să zic. Mai întâi le las pe ele să ne povestească.

Mergeam pe o stradă din București, prin cartierul meu. Era în plină zi, dar o zi cu puțină lume pe stradă. Din față venea un tip, să fi avut 25-30 de ani. Priveam în pământ. Nu eram îmbrăcată provocator(de parcă asta ar conta). Mi-am dat seama că vine spre mine și m-am ferit. Dar nu am scăpat. M-a împins între mașini. A încercat să mă îmbrățișeze, iar eu am țipat. Tare, tare. Abia atunci m-a lăsat în pace. A plecat.

Altă poveste nasoală. Continue reading…

Până la ce vârstă este ok să te ții de mână?

Treceam pe lângă o școală. Mergeam după ei, tată și fiică, și mă amuzam de situație. Fetița, să fi avut peste zece ani, îl ținea de mânuță pe tatăl ei. Nimic neobișnuit până aici. Doar că de după colț a apărut un stol de fetițe. Se vede treabă că se cunoșteau. Ele i-au salutat, iar fetița i-a aruncat cât colo mâna tătâne-su.

Chipurile, vedeți, mă, fetelor, sunt fată mare. Nu am nevoie de mâna lu’ ăsta bătrânu'(ta-su avea cel mult 40 de ani) ca să merg pe stradă. Omul nu a reacționat în niciun fel. Cred că era obișnuit cu treaba asta. Așa că mergea relaxat. Continue reading…

Și băieții plâng… la fotbal

Câteva momente până la începutul meciului. Fotbaliștii stau ferchezuiți la intrarea pe teren. Toți par scoși din cutie. Tatuaje frumoase, părul bine prins în codițe. Zâmbete de top modele gata de catwalk. Ronaldo ieșea în evidență cu noua coafură. Și-a vopsit capetele firelor într-un blond auriu și părea mândru de felul cum îi sătea părul – țapăn de tot. Probabil de la gel.

Camera avea un unghi foarte bun. În prim plan era Mohamed Salah, iar în planul doi chiar el, Ronaldo. Superstarul Realului îl privea pe egiptean cu niște ochi… Zici că îl mânca din priviri. Salah privea concentrat în față și își scărpina nasul… sau în nas. Continue reading…

Prâslea cel Voinic

Când a intrat în viața mea, aveam vreo 13 ani. Eram deja 3 frați, eu fiind cel mai mare, iar Andrei(Andrușca pentru familie) venea să ne arate că vorba aia românească, unde-s trei încape și al patrulea, e perfect adevărată.

Era mic, micuț. L-am ținut în brațe, l-am ajutat să se ridice. Am văzut primii lui pași. Am trecut cu bucurie și amuzament peste tot felul de prostii făcute de Prâslea. Era bondoc, micuț, grăsun și tot timpul foarte optimist. Un copil minunat. Continue reading…

Povestea celor doi lei… de la spălătorie

Am decis să spăl CojoCar-ul, dar spălătoria la care mergeam în mod obișnuit era prea aglomerată. Așa e de regulă acolo unde se face treabă bună. Și atunci am mers la alta.

– Bună ziua, interior-exterior, vă rog.
– Da, boss, o facem.

Mă uit în portofel. Am suficienți bani. 25 de lei, așa cum scria pe afiș și, evident, șpaga aferentă. Aveam 7 lei pentru șpagă.

Mă uit, băiatul de la spălătorie se învârte pe lângă mașina mea. Se scarpină după ureche. Fumează o țigare. Pe a doua o pune după ureche și se pune să-mi spele mașina. Sărmanul, avea atâta chef, că m-a moleșit și pe mine.

La exterior a mers cum a mai mers. La interior părea că nu mai termină. Cum să vă zic, un melc s-ar fi descurcat mai bine. Se mișca așa cum se construiesc autostrăzi în țara noastră. Peste un secol, în sfârșit, a terminat. Între timp, mă uitam extrem de mirat că spălătoria era pustie. Deși angajatul a spălat mașina extrem de lent, nu se formase nicio coadă în spatele meu.

Deja mă pusese pe gânduri treaba asta, dar m-a trezit băiatul. Continue reading…

Ce-ar fi… dacă m-aș muta la munte? Vlogul de luni

Născut în câmpie, nu am avut, cât am fost copil, posibilitatea de a trăi experiența unei plimbări pe munte. Așa a fost să fie. Parte din cauza sărăciei, parte pentru că m-am născut peste Prut. 🙂 Până pe la 20 de ani nu am știut decât din povești ce-i muntele. Sper să recuperez acu, la maturitate. Iar șansa face ca România să aibă niște munți frumoși de-ți pică maxilarul.

Acum câteva luni am fost la munte cu familia. Nu mă puteam sătura de natură. Io, un om născut la țară, dar care și-a trăit mai mult de jumătate din viață la oraș. E ceva fascinant, iar aici am fost pe aceeași linie de undă cu Natalia. Am făcut și un vlog. Chiar mai multe. Azi public prima parte.

Stop introducerea. Hai să vă povestesc. Așadar, era o dimineață minunată de munte. Aerul rece și tare îți umplea plămânii cu viață. Părea și greu, și ușor să respiri în același timp. Cred că eram pe la cota 1000. Continue reading…