De 1 Aprilie, la mulți ani, draga mea mamă!

Buna mea mamă face astăzi… 22 de ani. Atât avea când m-a născut… De atunci, pe 1 aprilie face doar 22 de ani, nimic în plus! După ce a adus pe lume 4 flăcăi și i-a crescut cu multă dragoste, este tânără și plină de viață. Știți ce este frumos la viața noastră? Că te răsplătește pentru lucrurile bune. Continue reading…

Când îl invoci pe Dumnezeu, nu este suficient să fii civilizat

– Doamne ajută… Mă bucur că vă văd. Dumnezeu e mare…
– Oh, bunul Dumnezeu te-a adus în calea mea, ce mă bucur…

Cele două cupluri se îmbrățișau și îl slăveau pe Domnul în parcarea magazinului. Bărbații erau îmbrăcați în ceva sobru, negru. Ele două erau ceva mai colorate, dar aveau fuste lungi. Acum nu știu dacă țineau de vreo sectă anume sau de ritul majoritar din România. Puțin contează. M-a șocat continuarea. Continue reading…

Maia și magazinul online de bomboane BUCURIA.RO

Maia mea minunată, fata cu ochii albaștri, care mi-a furat inima într-o zi superbă de mai, a reușit să mă uimească. Din nou. Dar așa se întâmplă când ai prea multe talente – nu te poți opri niciodată, o provocare este exact ceea ce cauți.

Așadar, Maia este frumoasă(dar pe asta v-am mai spus-o), știe să cânte(trebuie să o vedeți la pian), știe să scrie de-ți rupe inima(a făcut jurnalism mulți ani), iar mai nou(mă rog, de câțiva ani deja) face pași hotărâți și preciși într-un domeniu în care puțini au curajul să intre: antreprenoriat.

Ei nu-i place cuvântul acesta. Eu o înțeleg. Când te ocupi de dezvoltarea magazinului online BUCURIA.RO, unde pot fi găsite și comandate celebrele bomboane Bucuria de la Chișinău, este greșit să spui că faci afaceri. Nope! Livrezi bucurie, livrezi bomboane, livrezi gustul copilăriei. Asta nu mai e afacere. 🙂 Continue reading…

Cum l-am dezvățat pe angajatul de la Lidl să-mi umble prin lucruri ca să verifice dacă am furat din magazin :)

poză simbol

Am intrat cu rucsacul în spate într-un magazin Lidl. Veneam de la sală și am zis să iau mai multe pentru casă. Intru, mă uit în stânga, mă uit în dreapta. Nu există cărucioare, nici coșuri. Io ce fac acum? Încerc să ies. Ușile se deschid doar dacă vrei să intri. Ce chestie! Mă întorc, mă învârtesc, io cum naiba ies din magazinul ăsta?

”Pe la casele de marcat”, îmi spune amuzat ”badigardul” și îmi arată cu degetul. Aha, bine de știut, am învățat ceva și azi. Merg, deci, la casele de marcat.

”Pardon, pardon, mă scuzați, vă rog să mă lăsați să trec”, le spun celor 7-8 inși cu cărucioare care stau deja la casă. Mai de voie, mai de nevoie se feresc din calea mea. Oameni deștepți. Au știut că în Lidl nu se intră fără căruț. Că trebuie să ți-l iei de afară. Nu ca mine, fraierul, care tre să facă două drumuri. Și mai deranjează pe alții…

”Domnu, domnu, ce aveți în rucsac?”, mă întreabă angajatul de la casă în timp ce scana produsele unui client deranjat de mine.

Io, mirat, mă opresc, mă uit la rucsac, mă uit la el: ”păi, lucruri personale, știți, am uitat coșul, merg să-l iau și să…”

”Domnu, domnu, veniți pe aici să verific ce aveți în rucsac, nu puteți ieși așa”, îmi spune cu dojană în voce angajatul și se oprește din scanat. Continue reading…

Vlogul de luni de pe COJOCARI.RO: ”La tati, la muncă”

Astăzi, înțeleg, a început săptămâna altfel în școli. Știți voi, copiii merg prin diferite locuri mai mult sau mai puțin interesante, în fabrici, în uzine(care-o mai fi), la muzee, la întreprinderi, la televiziuni. La locul meu de muncă, acolo unde 8 ore pe zi fac reportajele mele, este un du-te vino amețitor.

Cu această ocazie, am zis să vă arăt în vlogul de luni cum am fost cu Natalia, la un moment dat, la PRO TV. Am intrat mai întâi în redacție la știri, dar aici mai fusese de câteva ori și tot ce a vrut, să stea la calculator ca să se uite la desene. Așa că am decis să o rup din fața calculatorului. Desene are și acasă.

Cu ce poți atrage un copil? Sincer, habar nu am. Așa că i-am amintit de cum a fost ea la televizor în emisiuni în direct și am invitat-o să vadă mai bine cum se pregătește o emisiune.

Continue reading…