Fara taximetristii basarabeni la Bucuresti

Am realizat materialul cu patronii companiilor de taxi din Bucuresti, care vor sa aduca soferi de la Chisinau. Il vedeti mai jos. Sunt sigur, insa ca nu o sa aiba succes initiativa.
Cantariti si dumneavoastra. La Chisinau se castiga 200-300 euro ca taximetrist, iar la Bucuresti li se ofera oamenilor 300-400 euro. Si asta daca vor munci bine.
Perceptia patronilor este gresita fata de munca la Chisinau. Nu, de fapt, patronii chiar nu stiu nimic despre Chisinau. Habar nu au! Am ramas masca, atunci cand l-am intrebat pe seful unei firme de taxi din capitala Romaniei, cum crede, cat castiga un taximetrist la Chisinau. Mi-a raspuns: “20-30 de euro, nu mai mult.”
Nu mi-am putut retine un zambet. Nu i-am spus, insa nimic. Sa viseze in continuare, ca vor veni moldovenii pentru 300 de euro pe luna la Bucuresti. Niciodata.
Nu are nicio vina domnul patron. In general, in Romania se considera ca la Chisinau lumea alearga cu arcanul dupa sobolani ca sa aiba ce sa puna pe masa la cina. Lipsa de informare totala.
Aproape orice roman stie numarul de la picior, numarul de pe tricou, cum le cheama pe iubitele fotbalistilor de la Steaua, dar habar nu are cum se numeste piata principala din centrul Chisinaului. Si aici nu ma refer la piata comerciala.


Bogatie-saracie, lux-mizerie: Romania contrastelor


Printre opulenta care exista in Bucuresti razbate si o saracie lucie. Este o axioma. Oameni cu multi, multi bani, care isi consuma cafeaua super scumpa stau la numai cativa metri de oameni fara nici un ban, ajunsi mult mai jos de limita saraciei.
Cine a vazut Bucurestiul si-a dat seama ca acest oras este ca o capitala din America Latina, profund divizata in oameni cu bani si oameni saraci. Numai ca in capitala Romaniei, nu stiu cum se face, dar cele doua categorii stau foarte-foarte aproape si nu separati cum se intampla in acea America Latina. Poate ca inghesuiala din Bucuresti isi spune cuvantul.
Ieri am surprins cateva instantanee simbolice. Un Ferrari superb langa o Dacie comunista. Cat poate fi de romanesc…

Rica Raducanu, celebrul portar, a fost numit cetatean de onoare al Bucurestiului



Vedeti si in pozele pe care le-am facut. Omul are 62 de ani. Arata, insa destul de bine. In presa s-a scris, insa ca ar fi avut probleme de sanatate. Nu stiu cat de grave, pentru ca in discursul sau, cand a primit diploma de cetatean de onoare, a spus ca poate fi ultima distinctie a sa.
Rica Raducanu s-a infatisat la primirea distinctiei cu o blonda bine bronzata, in fusta mini si buzele proeminente, prea proeminente. Desi s-a pozat cu ea, fostul portar emblema a Rapidului nu a prea schimbat multe cuvinte. Mi s-a parut chiar ca… ii este jena sa discute cu blonda.

Evrika! Am inteles cum sa pornesc masina

Ma chinui, am cosmaruri noaptea. Mai mult, tremur ca trestia in bataia vantului de miaza-zi. Nu sunt bolnav, chiar foarte sanatos, multumesc! Doar ca invat sa conduc. De ce tremur? Pentru ca nu-mi iesea sa plec de pe loc.
Mama, dar ce nervi consumati. Atat eu, mai ales instructorul. Bai, ridica lent piciorul de pe ambreiaj, imi tipa omul.
Eu ma enervez, dar tin in mine. Pornesc motorul, apas pana la podea ambreiajul, bag acceleratie. Aici urmeaza cosmarul – ridic de pe ambreiaj, desigur incet, cum mi-a zis omul din dreapta si … brrr-drr… Masina s-a oprit. Offf! Imi vine sa-mi trag una sau sa ma impusc. Imprumutati-mi un pistol.
Instructorul, de altfel un om foarte calm, nu mai poate. Eu la fel. Zice: “De ce te grabesti ma? Ia-o incet! Incet, incet. De parca ai baga ata in ac.”
Ata in ac? Oare cum vine asta? Eu nu vreau sa bag ata in ac, eu vreau sa pornesc masina asta nenorocita, ca ies acuma din ea sau incep sa ma lovesc cu capul de volan. Imi spun toate astea in gand desigur, caci nu merge masina doar pentru ca ma enervez eu.
Cand colo, am o sclipire. Pai stai un pic. I-a sa incerc altfel. Rasucesc cheia, ambreiaj, viteza 1, acceleratie, dau drumul la ambreiaj un pic, dar nu ridic de tot. Simt ca masina trepideaza si , si, si PORNESTEEEEE. Victorieee. Acuma dau drumul de tot la ambreiaj si mergeeeeeeeee. Evrikaaa!!! am inteles cum sa pornesc masina!

Familia disperata

Un petec de hartie lipit pe usa din fata blocului, un caine disparut si multa disperare. Eu asta am inteles din poza de mai sus. Voi?

De ce-si doresc femeile sani mari?

Scrisoarea de mai jos a ajuns accidental pe mainile mele. Este foarte reala (daca poate fi ceva foarte real). O dau publicitatii, ascunzand identitatea persoanei, pe care, de fapt, nici nu o cunosc.
“Buna ziua!
Am 23 de ani si sunt casatorita. Am aflat de concursul organizat de dumneavoastra, si m-am bucurat foarte mult, vreau enorm de mult sa particip. Deoarece de acum cativa ani doresc sa-mi maresc bustul. Doar participand la acest concurs am sanse sa-mi realizez visul.
Acuma este primavara, timpul cel mai potrivit pentru schimbari atat morale cat si fizice, deaccea vreau foarte mult sa-mi schimb infatisarea, sa ma izbavesc de complexele care mi-au schimbat viata si practic mi-au facut-o imposibila. De fapt sotul meu este cel care si-ar dori sa ma vada cu un bust mai mare si cu ocazia implinirii a 5 ani de cand ne cunoastem as vrea sa-i fac un cadou, acesta l-ar impresiona pana la lacrimi.
Eu imi fac complexe foarte mari din cauza sanilor prea mici. Marimea sanilor mei e foarte mica si cu atat mai rau ca sinul stang e mai mic ca cel dreapt; ma simt sincer ca un copil de 12 ani si nu o femeie adevarata. Din totdeauna mi-am dorit niste sani frumosi si perfecti asa cum vedeam la alte fete, sa nu mai port sutien cu push-up si sa am ce arata in decolteu. Fara sutien sunt extrem de dreapta si deseori mi-i jena, iar viata mea devine din ce in ce mai nenorocita.
De faptul ca vreau sa particip stiu cunostintele mele si prietenii si spera si ei ca ma vor alege anume pe mine. Prietena mea cea mai buna; cand i-am povestit ea s-a bucurat pana la lacrimi caci in sfarsit o sa devin fericita si nu o sa ma chinui in halul acesta.
Sotul meu stie de visul meu si sa fiu sincera planificam de mult timp sa-mi fac astfel de operatie plastica, dar nu avem situatia materiala care sa ne permita acest lux, (vrea si el saracul sa ma vada fericita, pentru ca in mine are cel mai apropiat prieten si ma iubeste sincer si ar vrea sa ma ajute dar nu poate), iar eu as face acest lucru ca sa-l bucur si sa-l fac sa se mandreasca cu mine. El s-ar bucura foarte mult ca in sfarsit pentru totdeauna voi fi fericita si n-o sa mai am complexe.
Ajutati-ma va rog foarte mult sa-mi implinesc visul. Eu cred in minuni si stiu, ca daca o sa-mi maresc bustul viata mea se va schimba radical in mai bine.
Cu mari sperante in reusita si respect. D.”
PS: Concursul, cum va dati seama, este unul adresat femeilor. Ar avea astfel posibilitatea sa-si mareasca moca sanii.

Bucurestenii merg pe dunga galbena!

Asteptam sa inceapa ora de soferie, intre timp observam. Obiectul observatiei, liniile galbena de pe trotuar trasate special pentru trecerea biciclistilor. Cum naiba se intampla, ca toata lumea trece anume pe ea.
Si ce daca vin biciclisti? Pai, sa se fereasca, nu? Sa se dea naibii la o parte din calea nostra, isi zic bucurestenii cu suparare…
Cum? Sa se fereasca bucurestenii? Pai, nu… Linia galbena este atat de frumoasa si galbena, e foarte misto sa calci pe ea. Se simt ca la Hollywood pe covorul rosu sau intra sub pielea lui Basescu, cand primeste oaspeti in Palatul Cotroceni.
In poza aveti exemplul.