Astazi o sa fie 30 de grade

In weekend-ul acesta vor casca si pisicile la umbra. Am vorbit cu meteorologii si mi-au spus ca vor fi 30 de grade. Destul de cald, totusi nu e un record. In 1985 au fost inregistrate 35,5 grade la Bucuresti.
Asa ca faceti-va treaba prin casa, sau daca iesiti luati ceva apa cu voi. Sau, am o idee si mai buna, uitati de orice grija si mergeti undeva sa stati in mijlocul natura. Atentie, nu-i lasati naturii cadouri pe care nu le poate recicla.
Si inca ceva, ridicati-va ochii spre cer. Astazi, din Bucuresti cerul se vedea cam cum este in poza de mai sus – azuriu si mare, cat o zi de vineri.

Alt film, made by Igor Cobileanski

Si inca unu. Asta chiar e tare rau. Cateva detalii: in film sunt si cativa jurnalisti (ii cunosc), Cobaleanski i-a bagat probabil din lipsa de actori; sponsorul este guvernul roman, asa ca autorul are libertatea de a face misto de guvernul de la Chisinau (in “Sasha, Grisha si Ion”, sponsorul fiind Moldova-Film, adica guvernul RM). Enjoy.

Cum fac unii (de fapt unele) banii?

Intrebarea mi-a venit acum cateva ore. Eram in trafic, veneam de la o filmare. Obosit, chinuit si inca nemancat, nu stiam de unde sa o iau si unde s-o termin, ca sa reusesc toate cate le aveam de facut. Cand imi arunc ochii pe geamul din spate vad mertzanul din poza. La volan o blonda, rujata, cu ochelari de soare si plictisita. Da, era ea, blonda din bancuri. Cea care crede ca si-a gasit buletinul in gentutza, atunci cand da de oglinjoara.
M-a prins o manie… Cum de are fatuca asta asa masina? Io muncesc de dimineata pana seara, alerg ca un apucat si tot nu stiu cum sa-mi platesc chiria (apropo, ma mut, asa ca cine stie un apartament cu doua camere bagati oferte la comentarii), iar blonda asta se plimba suparata prin Bucuresti in Mertzan. Oare cum de si l-a cumparat? Nu stiu. Stiu doar una, m-as ruina numai daca ar trebui in fiecare zi sa bag benzina in rezervorul masinii.

Sa radem de ei. Ce campanie idioata!!!

Afisul de mai sus il gasiti prin metroul bucurestean, a impanzit toti stalpii. Cica indeamna copii sa se faca functionari in administratie. Un anume domn Dragos ii anunta pe elevi ca vine la ei in scoala.

Frumos, numai ca aruncati-va ochii si pe poza de mai jos. Clasicul exemplu cu evolutia-involutia omului. Adica, de la starea aplecata ca si maimuta, la starea aplecata in fata calculatorului. Ce vor sa ne spuna domnii de la Inspectoratul Scolar? Ca vom involua in calitate de functionari in administratie??? O, nu. Perspectiva nu ma incanta.

Urmeaza sa vad o campanie pentru recrutarea soferilor de taxi, care sa aiba poze cu taximetristi batuti si morti in accidente. O alta idee misto ar putea fi recrutarea in armata romana, cu poze cu soldati schiloditi si fara picioare. O alta idee este urmatoarea: “Veniti sa va faceti profesori!”; si mai jos o invatatoare spanzurata in fata clasei, iar in jur elevi care arunca in ea cu hartii.

Cati basarabeni sunt in Bucuresti?

Sunt de un an si jumatate in capitala tuturor Romanilor sau doar a unora. Pe malul Dambovitei, multe lucruri sunt diferite. Valorile sunt aici altele, probabil pentru ca Bucurestiul este un oras mare, un furnicar plin de oameni. Unii din ei ar accepta sa calce pe altii in picioare pentru a reusi in viata – nu o zic eu, o spun chiar bucurestenii.
Si uite in acest iad s-au aciuat si multi moldoveni. Chiar zilele astea eram in mall la Titan (prietenii stiu de ce…) si aud cuvinte in rusa. Doua blonde isi cumparau tzoale. Ciulesc urechea… erau moldovence, care vorbeau doua cuvinte in romana, unul in rusa.
Aseara veneam acasa de la servici. A trebuit sa stau mai tarziu si am fost dus cu masina de la munca. In fata, o Toyota cu numere de Chisinau. Zic: “uite si chisinauienii mei”. La depasire… erau de fapt, doua chisinauience.
Acum o saptamana in tramvai. O bruneta vorbea la telefon si ii tot dadea in rusa. Dupa asta a vorbit in romana, cu accent moldovenesc si iarasi in rusa.
S-au inmultim moldovenii la Bucuresti, dar mai ales, moldovencele.
Lasand gluma la o parte, ultimile date oficiale arata ca cei mai multi cetateni straini, ce stau legal in Romania sunt moldovenii, iar numarul lor este de cateva zeci de mii. Cei mai multi dintre ei sunt in Bucuresti, urmeaza Iasiul si Galatiul.

Credinta in comunism. Vladimir Voronin a predicat intr-o biserica

(Poza, Sursa Timpul din 08.04.2008)
Comunismul si credinta in Dumnezeu; apa si uleiul; pisica si soarecele; zapada si soarele; Antarctica si cultivarea bananelor. Numai nu la Chisinau. Acolo, presedintele Voronin predica in biserica umar la umar cu Inalt Preasfintia sa Mitropolitul Vladimir. Despre ce? Pai despre reusitele sale de cand este la guvernare, desigur. Ieri s-au facut 7 ani de cand Voronin cel Sfant a fost uns presedinte de catre mucenicii parlamentari. Asa ca Volodea s-a infatistat la Biserica unde a vorbit in fata enoriasilor. Nu am fost acolo, dar la mine a ajuns discursul lui:
“Mult iubiti enoriasi, aveti onoarea sa-mi ascultati cuvintele mele, asa ca luati aminte si duceti-mi bazarul, ups, vorba mai departe. De 7 ani va pastoresc ca pe niste oi si berbeci; de 7 ani sunt peste voi… calare, magarilor; de 7 ani sunt stapan absolut in tara asta: pe padurile unde vanez cand am chef, pe drumurile pe unde merg in coloana oficiala cu viteza nerusinata, pe bani pe care ii detin in numar… am si uitat cat de multi bani am. Asa ca, astazi, o sa va spun ce am reusit sa fac in aceasta perioada.
Deci, cand am venit la putere, nu eram decat un fost militian, presedinte al unui partid, sustinut de KGB. De atunci a curs foarte multa apa pe Nistru, iar eu am facut foarte-foarte multe. Mai intai mi-am modernizat apartamentul. De-ati sti voi oameni prea buni, cat de misto este in apartamentul meu… De altfel, pe strada pe care stau nu se permite circulatia pe timp de noapte, asa ca este linisteeeeeeee. Pe urma, m-am ocupat un pic de afacerea fiului meu. I-am facut banca si prin ea trec toate salariile din tara asta, mai mult, tot ce inseamna bani de la Guvern, pe aici se scurg. Dar nu m-am oprit si i-am turnat firma de constructii lu’ fiu’ meu. Dupa asta, m-am ocupat de dusmanii politici. I-am speriat bagandu-i pe pretenii lor apropiati la inchisoare, ei si ce daca dupa un an au fost eliberati fara a li se dovedi vina. Si intr-un final mi-am facut o frumusete de vila la Condrita, in mijlocul Codrilor. Sunt izolat acolo de toate problemele voastre, nu va aud, nu va vad si uite asa ma relaxez. Trebuie sa va multumesc pentru toate astea, dar… nu o s-o fac.
Mai am un an sa va fiu mare boss. Credeti ca scapati de mine? Nu. Ma fac prim-ministru, asa ca Doamne ajuta-ma! Doar mai am nepoti de aranjat si atatea rude…”