Catalin Maruta si Andra s-au casatorit

Cu cateva minute in urma am venit de la cununia civila a celor doi, unde am filmat un reportaj. Mai tarziu revin cu detalii si poze.
Casa de piatra Catalin si Andra.

O basarabeanca la brat cu Antonio Banderas

In poza il puteti vedea pe Antonio Banderas la brat cu o basarabeanca draguta, o buna prietena de-a mea. Poza este facuta in orasul Aspen din Statele Unite, un oras vizitat des de vedetele de la Hollywood care vin aici sa se odihneasca, dar si sa cheltuiasca bani.
Mariana, caci asa ii spune domnisoarei din poza, munceste in Aspen deja de cateva luni. Spune ca zilele trecute l-a vazut pe Banderas in timp ce iesea dintr-un magazin foarte scump. Actorul era cu doi prieteni si tocmai isi cumparasera niste tricouri. Prietena mea si-a luat inima in dinti si i-a cerut starului din “Desperado” un autograf. Sa-i citim marturia:
“vad o fatza cunoscuta, l-am recunoscut din prima, era Antonio Bandaras!!!!!!!!… I-am zis ca sunt incintata sa-l vad si il apreciez foarte mult ca actor. El, foarte calm, mi-a suris si m-a ascultat cu atentie. Pentru ca aveam cu mine aparatul de fotografiat i-am zis ca voi fi foarte fericita daca va accepta sa-i fac o poza. El a raspuns:”Bineinteles”. Langa el era un pici de vreo 12 ani si el mi-a zis ca acest baiat este un foarte bun fotograf. Asa ca piciul ne-a facut o poza impreuna.”

Despre judokane

Cica prietenul fetei care a castigat aur la Judo in China este fotbalist. Norocul lui. Va trebui sa fuga repede ca sa scape din mainile ei. Alina Dumitru, asa ii zice fetei, pare insa fragila si emotiva. Chiar a plans de cateva ori. Dar… aparentele inseala. Ati vazut cu cata forta se lupta pe covor?
In contextul celor spuse, sa va intreb: oare daca esti prietenul unei judokane mai ai chef sa-i iesi din cuvant? De exemplu sa nu speli vesela, sa-ti lasi hainele peste tot, sa vii cu o ora mai tarziu acasa pentru ca ai stat cu baietii la o berica? Nu prea cred. Sarmanul fotbalist…
De fapt, am avut si eu o prietena judokana in copilaria mea. Aveam vreo 16 ani. Fata parea firava si nu-ti dadeai seama ca te rupe in doua in caz de necesitate. Tin minte cum odata m-a strans in brate cu atat putere de mi-au trosnit oasele si am simtit cum mi s-a taiat respiratia. Inca o data, uitandu-te la ea nu ai fi zis ca are atat forta.
Nu a tinut mult prietenia noastra, probabil ca acea “imbratisare” i-a fost fatala.

Amintiri din comunism

Sa incerc un exercitiu de memorie si sa-mi amintesc de copilaria mea. Am trait 6 ani si cateva luni in Uniunea Sovietica, iar pentru mine comunism nu a insemnat decat… o joaca de copil. Mai jos lucrurile pe care mi le amintesc de pe timpurile URSS (Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice). Puteti sa adaugati si voi…
Televiziunea Unionala. O singura televiziune unde rulau mai mereu aceleasi filme, in special filmele de razboi.
Desenele animate sovietice (video mai jos). “Nu pogodi”, “Cheburashka”. Le stiu pe de rost.
Sucul ori apa minerala din aparate. Cand mergeam la oras voiam sa beau apa de la aparat. Doar ca in multe cazuri nu aveau pahare. Erau de sticla si se stricau ori furau
Bicicleta Skolnik ori Sputnik. Eu am avut Skolnik, dar am vrut Sputnik pentru ca erau mai trainice.
Ala Pugaciova. Ii puteai auzi cantecele la radio, tv, casetofoane. Ma dispera.
Uniforma de scolar. Am purtat si eu uniforma un pic, dar cand era sa trec clasa a doua au scos-o spre bucuria fetelor. Puteau veni cum le trasnea prin cap la scoala si nimeni nu le trimitea acasa.
Steluta de octombrel si esarfa de pioner. Nu am fost decat octombrel, iar asta este cu un grad mai jos ca pionerul. Daca imi amintesc bine deveneai pioner prin clasa a doua. Oricum nici octombrel nu am fost prea mult. Denumirea de octombrel vine de la “Marea Revolutie din Octombrie”.
Moskvich, Lada(Jiguli), Zaporojet, Volga. Masini de masini. Eram mic si noi am avut un Moskvich. Tin minte ca vara se incalzea in el ca intr-un cuptor incins, iar iarna era un frig de crapau pietrele. Totusi mergea ca un tanc.
Rubin, Rekord, Kaskad, Alfa. Televizoarele copilariei mele. Alb negru, cu schimbatorul de canale defect. Asta am aflat-o dupa ce s-a destramat URSS, pentru ca la noi au aparut mai multe canale televiziune. In comunism nu era decat Televiziunea Unionala si cea “nationala”, asa ca nu prea foloseam schimbatorul. Apropo, ajunsesem sa schimbam canalele cu patentul.
Zilele comuniste de sarbatoare. Ziua armatei sovietice (considerata si ziua barbatului), Ziua Femeii (tot barbatii sarbatoreau), Ziua Victoriei (parade mai grandomane nu stiu sa fi vazut), Anul Nou (cu acelasi film ce a rulat ani de zile in noaptea de revelion)
Lupta impotriva betiei=cozi uriase dupa vodca. Chiar inainte de destramarea URSS, Gorbaciov, presedintele de pe atunci a inceput lupta impotriva betiei, iar viile au fost taiate cu miile de hectare. Asta de parca vinul era de vina ca oamenii beau de uscau…

Gata, am scapat de rusine!

Am in vedere de rusinea de a nu fi vazut vreodata “Rambo”. A rulat aseara la PRO TV si in sfarsit am avut ocazia sa urmaresc acest film. Nu ca as fi ratat nus’ce capodopera cinematografica, dar aveam o sechela, o rana pe creier. Cand a aparut, prin ’90, tin minte ca inca eram in comunism. Cel putin exista Uniunea Sovietica. Chiar si asa multa lume vazuse deja filmul, iar prietenii mei erau incantati.
Cum nu am avut ocazia sa vad filmul am ramas numai cu dorul. Iar dorul mi-a pus in mana cartea despre Rambo. Am citit toate partile si asa am mai recuperat din handicap, cel putin stiam despre ce este vorba.
Acum sa comparam, cartea si filmul. In primul rand au fost cateva neconcordante. In carte subiectul incepe cu Rambo care intra intr-un orasel si este vara, o caldura insuportabila, iar lui Rambo ii este pofta de un hamburgher si o cola. In film, insa, este frig, iar subiectul incepe intr-un satuc unde Rambo isi cauta un camarad de razboi. Dar cea mai mare neconcordanta este faptul ca in carte, in prima parte, Rambo este practic omorat la final. Spun practic pentru ca asa lasa de inteles autorul, povestind despre multiplele rani pe care le are super-eroul si ultimile fraze din carte fiind ceva de genu’: “O ceata i se pusese pe ochi, iar Rambo isi simti corpul greu si se prabusi”.
PS: Ii spuneam unui prieten:
“-Mai, in sfarsit reusesc sa vad si eu Rambo.
-Dar tu ai vazut Terminator, Robocop, filmele astea care au facut valuri la vremea lor?
-Da, dar de exemplu Robocop nu mi-a placut, mi-am expus eu preferintele cinematografice.
-Bine, atunci nu esti pierdut de tot, a facut misto de mine prietenul.”

Publicitate indecenta in metroul Bucurestean

Stiti cum se spunea despre sex pe timpul comunismului in Uniunea Sovietica? Se zicea “in Uniunea Sovietica nu exista sex. Totusi oamenii se nasc”. Eu, insa nu sunt un pudic. Nici nu sunt un prefacut, care considera ca pe lume nu exista sex.
Sexul exista, dar acasa in pat sau, ma rog, cat de cat ferit de ochii lumii, dar nu afisat pe peretii din metroul Bucurestean. Priviti poza de mai sus si veti intelege de ce sunt ofticat.
Deci, este vorba de un panou unde se face publicitate unei reviste. Nu mai stiu denumirea revistei. De asemenea nu stiu daca publicatia este pentru barbati sau femei. Stiu doar ca acest panou este vazut zilnic de sute de copii, iar asta ma deranjeaza. Oare ce impact are asupra picilor? Oare este normala afisarea acestei poze in public?

Legea pumnului, cea mai importanta regula de circulatie in Bucuresti

Daca mai faceam doi pasi ma sbulbera o masina. S-a intamplat astazi dimineata cand veneam la serviciu. Totul a fost atat de repede, incat nici nu am avut timp sa ma sperii. Am avut, insa inspiratia sa scot telefonul si sa filmez scena de mai jos.
Soseaua Pantelimon, Bucuresti, ora 9.15, un tip cu o dubita ii taie calea unui sofer ce conduce un Renault. Si nu doar ii taie calea, ci il obliga sa treaca pe trotuar unde din fericire nu era nimeni in acea secunda. In afara de mine, desigur. Daca eram un pic mai grabit mai mult ca sigur ajungeam sub roti – Renaultul s-a oprit la numai doi pasi in fata mea.
Dupa ce a vazut ca nu a lovit niciun pieton si masina ii este intreaga, soferul a derapat cu repeziciune si l-a ajuns din urma pe cel cu dubita, care oprise deja la semafor. A sarit din automobil si s-a repezit spre dubita injurand de mama focului. In imaginile filmate de mine vedeti cum dupa o discutie nu tocmai ortodoxa soferul din Renault se retrage. Ca sa se racoreasca ii arde un picior dubitei si abia apoi urca in masina.
Morala: graba strica treaba ori in Bucuresti nici pe trotuar nu esti in siguranta.

Ce doneaza bucurestenii pentru sinistrati?

Multi bucuresteni ajung sa fie filantropi atunci cand fac curatenie prin casa. Adica, uite am o pereche de ciorapi rupti, hai s-o fac pe omul bun si sa-i daruiesc la sinistrati. Poate napastuitii si au nevoie de multe lucruri, dar nu cred ca de chiloti murdari, aspiratoare defecte, lumanari arse.
Am vizitat depozitul unde au fost puse toate donatiile si m-am umplut de nervi, dar si de exema (hainele erau mizerabile). De ce? Vedeti in stirea de mai jos.