Campanie de tampit poporul – alegerile locale din Romania

Vorba lui Creanga: “mare mestesug de tampenie”. Cuvintele sunt scrise parca pentru a caracteriza campania pentru alegerile locale din Romania.
Nu am drept de vot. Nu sunt cetatean roman cu acte in regula. Stau in Bucuresti in baza permisului de sedere, adica absolut legal. Dar daca as avea drept de vot, as boicota alegerile. Nu m-as duce.
Ma irita jegul din Bucuresti, prea multe cladiri in paragina, traficul infect… uf as putea sa continuu cu o lista lunga pana la Chisinau si inapoi.
Odata, la patru ani, insa vin niste neni, grasi, unsi cu toate alifiile politice, care promit sa schimbe fata acestui oras. La felul cum isi fac campanie, este clar ca vor schimba multe, insa doar pentru viitorul lor si al copiilor lor.
In sectorul 2, au vopsit bordura, dar au uitat sa stranga gunoiul – TIPIC

In sectorul 4, Muncitorii isi fac siesta in timpul orelor de muncaIn centrul Bucurestiului, batranii se inghesuie la cortul unui candidat. Maresc pensia pentru o semnatura

Pantofi pe toc cui si fusta scurta – tinuta obligatorie la Chisinau


Si iarasi ma minunez. Si iarasi nu inteleg fenomenul. La Chisinau se poarta, obligatoriu pantoful pe toc cui, asortat desigur de o minijupa minunata, care descopera si o parte din fundulet. Daca nu ai minijupa te faci de ras. Totusi, ca sa nu ajungi ultima din targ, imbraci niste blugi mulati, dar atat de mulat incat sa crape… ochii barbatilor.

Zilele trecute m-am intors de la Chisinau. Nu zic, exista si fete imbracate normal ori casual. In multe cazuri insa… Exemplu in pozele de mai sus.

De altfel, portul descris de mine este obligatoriu oriunde te-ai duce, si-au spus multe fete. La cimitir? Nu e nicio problema. Si cum Pastele Blajinilor este o sarbatoare importanta in Republica Moldova, adica toti, cu mic, cu mare se aduna prin cimitire sa-si “salute” mortii, este un moment minunat sa-ti afisezi picioarele, sanii, fundul…
Am vazut la cimitir, in sat la mine, niste tipe, care pareau pregatite sa danseze la bara in orice club de fite din Bucuresti sau Chisinau. Nu am facut poze. Imi era frica sa nu-mi crape lentilele la telefonului mobil. Gasiti, insa, aici un reportaj cu niste imagini absolut… cum sa spun… erotice, surprinse de colegii mei de la PRO TV Chisinau intr-un cimitir din Chisinau.

Eugen Doga a calatorit cu trenul la clasa I din mila insotitorilor de vagon

Am calatorit de la Bucuresti la Chisinau cu trenul. In vagonul in care eram si eu, l-am zarit pe Eugen Doga, cunoscutul compozitor basarabean. De fapt mi-a fost aratat. Mi-am luat inima in dinti si m-am apropiat de batranelul simpatic: “Scuzati-ma, nu va suparati. Vroiam sa va intreb. Sunteti cumva Eugen Doga?”.

Batranelul se uita la mine. Dupa cateva secunde de tacere, imi raspunde: “Cumva, nu sunt” si imi zambeste.
Bat in retragere, confuz si suparat ca m-am facut de cacao. In plus nici nu intelesesem, daca este sau nu Eugen Doga?
Imi mai incerc o data norocul. De data asta il intreb pe insotitorul de vagon: “Am si eu o curiozitate. Il vedeti pe domnul carunt de acolo? Am vazut ca i-ati luat pasaportul pentru verificare. Este Eugen Doga?” Insotitorul: “El este”.
Insotitorul de vagon cu care vorbeam, un domn trecut de 40 de ani, cu ochi blajini si parul carunt s-a dovedit a fi un om de treaba. De ce spun asta?
Omul l-a recunoscut si el pe Eugen Doga. Asa ca l-a condus intr-un vagon de clasa I, desi compozitorul avea bilet pentru clasa II. “Mi-am dat seama cine este, asa ca am vorbit cu colegii mei de la clasa I si s-a rezolvat. Ca ei oricum aveau locuri, iar acest om merita sa calatoreasca in conditii bune”, mi s-a destainuit insotitorul.
Nu l-am mai vazut pe Eugen Doga, decat la Chisinau, cand a coborat din tren si a fost intampinat probabil de fiica si nepotel (poza). Dupa ce s-au saluta si s-au strans in brate, compozitorul li s-a adresat in rusa: “Am calatorit la clasa I. Au fost insotitorii de vagon binevoitori cu mine.”
Din presa am aflat ca Eugen Doga urmeaza sa-si tina un concert aniversar la Bucuresti cu ocazia implinirii a 70 de ani. Probabil din aceasta cauza a mers in capitala Romaniei.
Pentru cine nu stie de creatia lui Eugen Doga. Ascultati mai jos valsul din filmul “Мой ласковый и нежный зверь/My sweet and tender beast”. Este absolut genial.

Am pus la punct SMS BLOGGING

Am fost acasa, in Republica Moldova. Am vizitat Chisinaul si satul de bastina. Totul bine si frumos, dar ma chinuia un gand, nu pot sa-mi apdatez blogul. La Cuizauca, satul meu, internetul se misca ca o caravana prin pustiu, in timpul unei furtuni de nisip. Ce fac?
Soarta a facut ca inainte de plecare sa dau de twitter.com. Mi-am facut cont, am vazut cu ce se mananca. La inceput nu am stiut de ce trebuie sa pierd din timpul meu pretios pentru a posta pe twitter ce fac acum. Cand colo… Twitter de pe telefon mobil. Foarte-foarte simplu. Adica, aplici; iti trimiti numarul de telefon; primesti un sms; trimiti un sms; iti treci twitter pe blog si gata.
Uite asa m-am facut si cu o noua metoda de comunicare cu blogosfera. SMS blogging. Nu am facut o gaura in nori, pentru ca blogger.com imi permitea sa fac asta si pana acum. Dar prea complicat ca sa ma bat la cap. In plus, telefonul meu nu are internet, de fapt nu vrea sa aiba, tu-l-as de telefon.
Acum cand nu sunt langa un calculator legat la net, dar am telefon, tot o sa pot posta. Ce anume? Urmariti in partea dreapta, sus a blogului. 🙂

Am fost martor la contrabanda in stil moldovenesc

In primul rand, permiteti-mi sa va spun – contrabanda cu tigari de la vama moldo-romana este de rasul curcilor. Explic mai jos.
La Chisinau, le-am reperat pe contrabandiste. Doua tipe (poza), ambele cu parul rosu, adica vopsit intr-un rosu strident, probabil pentru mascare (sic!). Le-am reperat pentru ca le cunosc foarte bine. De fiecare data cand am mers cu autocarul spre Bucuresti au fost si ele. Obligatoriu cu cateva genti enorme si pungi, pungi, pungi, prin tot autocarul numai pungi de-ale lor. De multe ori nu sunt singure, au insotitori. Mereu altii.
La vama la Sculeni, partea moldoveneasca, nu suntem verificati la bagaje. Femeile rasufla usurate, una din ele dispare in spatele unei usi cu o inscriptie “Nu intrati!”. Aud ca se susoteste cu cineva, dar nu disting niciun cuvintel (din intamplare eram chiar langa usa).
La vama, partea romaneasca, suntem anuntati ca trebuie sa coboram cu bagajele. Uite aici teatru.
Intram intr-o sala si ne aranjam pe langa niste masute aranjate in forma de dreptunghi. Ne punem toti pasagerii, vreo 40 de oameni, gentile pe masute si asteptam. Intra un nene: “Nimeni nu iese pana nu zic eu. Toti sa deschida gentile.”
Omul tine in mana o lanterna si incepe cu mine controlul. In timp ce el facea rondul meselor, doamnele contrabandiste faceau si ele rondul. Un pic aplecate si straduindu-se sa nu fie vazute, se tineau tot timpul la distanta maxima de functionarul de la vama. Cand a intrat omul cu lanterna, stateam intr-un colt al dreptunghiului si ele in coltul opus mie. La finalul perchezitiei s-au tot mutat si au tot fugit de vames pana au ajuns in dreptul, mai exact in spatele meu. Asa si nu au fost verificate.
Omul de la vama a ordonat imbarcarea in autocar. Nu vazu, sau se facu ca nu vede nimic. Aud chicoteli in spatele meu. Da, erau doamnele roscate. Printre oameni, printre genti, s-au strecurat si ele spre autocar.
Acum, cu ce fac contrabanda? Cu tigari desigur. Iar fenomenul este de mare amploare. In fiecare seara ele repeta figura. In Romania dau tigarile la pret dublu si reusesc sa introduca astfel o cantitate enorma de tigari de contrabanda. Sa nu credeti ca sunt niste biete contrabandiste care isi castiga astfel painea. Fac bani buni din asta. Mai mult decat sigur, in aceasta poveste sunt implicati si vamesi si politisti de frontiera. Toti, dar toti mai castiga un banut in plus.

Cand s-a nascut ambuteiajul in Bucuresti?

Astazi am gasit o poza uluitoare. Bunicii nostri, care traiau in Bucuresti, pe vremea lui Carol, regele, aveau parte si ei de ambuteiaje. Si inca de alea nasoale. Las mai bine sa vorbeasca poza in locul meu, doar o imagine face cat o mie de cuvinte.
Atentie, insa la un detaliu interesant: ceasul arata ora 12.50, adica cam aceeasi ora de varf ca si in zilele noastre, ale internetului rapid si ale metroului devenit neincapator deja.
Si inca ceva, instantaneul nu este facut cu telefonul mobil. Nu. Lucrurile se intamplau deci pe timpul lui Carol, intaiul, cred. Iar ambuteiajul este pe Calea Victoriei. Nici semafoarele nu erau inventate pe atunci. Daca se loveau, oare aveau asigurare pentru masini?

Cum a fost Voronin la slujba de inviere. Pamflet

Voronin este un mare comunist. Nu sa prea da intors de la treuca invataturilor lui Lenin, Trotki, Marx, Engels. Totusi, chiar in noapte de inviere a “pacatuit” si a mers la biserica.
Dar a facut-o pentru ca biserica ii poarta numele: mucenicul Voronin, cel sfant si vesnic detinator al puterii in tarisoara asta saraca.
Preotii au incropit repede cateva rugaciuni de multumiri si laude si le-au inaltat oaspetelui draq(nu gasesc “g” pe tastatura). Cand colo, aflu ca de fapt mi-au furat o rugaciune scrisa de mine pe acest blog. He, tu-v-as … nu stiu ce sa va fac, ca nu mai respectati drepturile de autor.
“Din invataturile lui Voronin, citiiiiraaaaaam:
Tatal Guvernului care-le esti in Presedintie, finanteaza-ti campania electorala, precum si ministrii si-au finantat conturile din banci. Amiiin.
Fie imparatia ta in Moldova, fie voia ta, precum in Presedentie, asa si in Parlament si Guvern. Amiiin.
Cred intr-unul Vladimir Voronin, Tatal Atottiitorul de “Crasha”(traducere-protectie), Facatorul Guvernelor si al Parlamentelor, vazutelor afaceri, dar mai ales al nevazutelor. Amiiin.
Si intr-unul Oleg Voronin, Fiul celui care se crede Dumnezeu in tara asta, Unul-Nascut, Care datorita Tatalui si-a ridicat afaceri de milioane de dolari. Limoane(mln de dolari) din constructii, stapan adevarat din Stapan adevarat, Nascut, nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal sau, prin Care toate afacerile s-au facut in tarisoara astaaaa.
Ca a Ta este Republica Moldova, Puterea si Slava pe toate ecranele televiziunilor. In numele Tatalui-Vladimir Voronin, Al Fiului-Oleg Voronin si Al Sfantului Partid al Comunistilor.
AMIIIN!!!”
Si mai continua:
“Tatal nostru, Vladimir Voronin, Care esti in presedintie, Sfinteasca-se locul caldut al Tau, Vie averea Ta, Faca-se voia Ta, numai a ta si doar a ta – la fel cum se si intampla. Precum in Parlament, in Guvern, la Vama, la Judecatorie, asa si in piata Centrala din Chisinau. Pensia noastra cea de toate zilele, Da-ne-o noua astazi, poate un pic marita. Si ne iarta noua prostia noastra ca te votam in continuare. Precum si noi iertam tampitilor nostri de ministri. Si nu ne duce pre noi la sapa de lemn. Ci ne izbaveste odata de saracie, pana nu ne izbavim de tine. Ca a Ta este Republica Moldova, Puterea si Slava pe toate ecranele televiziunilor. In numele Tatalui-Vladimir Voronin, Al Fiului-Oleg Voronin si Al Sfantului Partid al Comunistilor. AMIIIN!!!”

Sunt liber! Ce fac acum?

Astazi si alte 4 zile mai la vale voi fi liber. Cica ma aflu intr-o minivacanta de 1 mai. Nu-mi place cuvantul minivacanta – nu inseamna nimic. Putine zile libere, practic nu ai timp sa te relaxezi.
Ce fac in prima zi? Deocamdata citesc. Dostoievsi, cu “Crima si pedeapsa”. Genial romanu’. De altfel, am si uitat cum este sa citesti ceva dintr-o carte. Nu gasesc mouse-ul pentru a face un scroll si nu pot sa dau un search pe paginile cartii daca ma intereseaza un anumit cuvant. Primitivism. 🙂 Desigur, unul foarte placut.
Una peste alta, carte este socanta. La un moment dat citisem ceva din ea, dar astazi am luat-o strategic de la inceput. Din nou mentionez – socant. Cat de jos poate cadea un om. Sufletul omului este o mare enigma, iar sufletul unui rus cu patima bauturii si cu porniri masochiste este ascuns sub o platosa groasa de beton.
Brrrr. Ma duc sa ma afund iarasi in mlastina gandurilor insirate de Feodor Mihailovici.