Evrika! Am inteles cum sa pornesc masina

Ma chinui, am cosmaruri noaptea. Mai mult, tremur ca trestia in bataia vantului de miaza-zi. Nu sunt bolnav, chiar foarte sanatos, multumesc! Doar ca invat sa conduc. De ce tremur? Pentru ca nu-mi iesea sa plec de pe loc.
Mama, dar ce nervi consumati. Atat eu, mai ales instructorul. Bai, ridica lent piciorul de pe ambreiaj, imi tipa omul.
Eu ma enervez, dar tin in mine. Pornesc motorul, apas pana la podea ambreiajul, bag acceleratie. Aici urmeaza cosmarul – ridic de pe ambreiaj, desigur incet, cum mi-a zis omul din dreapta si … brrr-drr… Masina s-a oprit. Offf! Imi vine sa-mi trag una sau sa ma impusc. Imprumutati-mi un pistol.
Instructorul, de altfel un om foarte calm, nu mai poate. Eu la fel. Zice: “De ce te grabesti ma? Ia-o incet! Incet, incet. De parca ai baga ata in ac.”
Ata in ac? Oare cum vine asta? Eu nu vreau sa bag ata in ac, eu vreau sa pornesc masina asta nenorocita, ca ies acuma din ea sau incep sa ma lovesc cu capul de volan. Imi spun toate astea in gand desigur, caci nu merge masina doar pentru ca ma enervez eu.
Cand colo, am o sclipire. Pai stai un pic. I-a sa incerc altfel. Rasucesc cheia, ambreiaj, viteza 1, acceleratie, dau drumul la ambreiaj un pic, dar nu ridic de tot. Simt ca masina trepideaza si , si, si PORNESTEEEEE. Victorieee. Acuma dau drumul de tot la ambreiaj si mergeeeeeeeee. Evrikaaa!!! am inteles cum sa pornesc masina!

Familia disperata

Un petec de hartie lipit pe usa din fata blocului, un caine disparut si multa disperare. Eu asta am inteles din poza de mai sus. Voi?

De ce-si doresc femeile sani mari?

Scrisoarea de mai jos a ajuns accidental pe mainile mele. Este foarte reala (daca poate fi ceva foarte real). O dau publicitatii, ascunzand identitatea persoanei, pe care, de fapt, nici nu o cunosc.
“Buna ziua!
Am 23 de ani si sunt casatorita. Am aflat de concursul organizat de dumneavoastra, si m-am bucurat foarte mult, vreau enorm de mult sa particip. Deoarece de acum cativa ani doresc sa-mi maresc bustul. Doar participand la acest concurs am sanse sa-mi realizez visul.
Acuma este primavara, timpul cel mai potrivit pentru schimbari atat morale cat si fizice, deaccea vreau foarte mult sa-mi schimb infatisarea, sa ma izbavesc de complexele care mi-au schimbat viata si practic mi-au facut-o imposibila. De fapt sotul meu este cel care si-ar dori sa ma vada cu un bust mai mare si cu ocazia implinirii a 5 ani de cand ne cunoastem as vrea sa-i fac un cadou, acesta l-ar impresiona pana la lacrimi.
Eu imi fac complexe foarte mari din cauza sanilor prea mici. Marimea sanilor mei e foarte mica si cu atat mai rau ca sinul stang e mai mic ca cel dreapt; ma simt sincer ca un copil de 12 ani si nu o femeie adevarata. Din totdeauna mi-am dorit niste sani frumosi si perfecti asa cum vedeam la alte fete, sa nu mai port sutien cu push-up si sa am ce arata in decolteu. Fara sutien sunt extrem de dreapta si deseori mi-i jena, iar viata mea devine din ce in ce mai nenorocita.
De faptul ca vreau sa particip stiu cunostintele mele si prietenii si spera si ei ca ma vor alege anume pe mine. Prietena mea cea mai buna; cand i-am povestit ea s-a bucurat pana la lacrimi caci in sfarsit o sa devin fericita si nu o sa ma chinui in halul acesta.
Sotul meu stie de visul meu si sa fiu sincera planificam de mult timp sa-mi fac astfel de operatie plastica, dar nu avem situatia materiala care sa ne permita acest lux, (vrea si el saracul sa ma vada fericita, pentru ca in mine are cel mai apropiat prieten si ma iubeste sincer si ar vrea sa ma ajute dar nu poate), iar eu as face acest lucru ca sa-l bucur si sa-l fac sa se mandreasca cu mine. El s-ar bucura foarte mult ca in sfarsit pentru totdeauna voi fi fericita si n-o sa mai am complexe.
Ajutati-ma va rog foarte mult sa-mi implinesc visul. Eu cred in minuni si stiu, ca daca o sa-mi maresc bustul viata mea se va schimba radical in mai bine.
Cu mari sperante in reusita si respect. D.”
PS: Concursul, cum va dati seama, este unul adresat femeilor. Ar avea astfel posibilitatea sa-si mareasca moca sanii.

Bucurestenii merg pe dunga galbena!

Asteptam sa inceapa ora de soferie, intre timp observam. Obiectul observatiei, liniile galbena de pe trotuar trasate special pentru trecerea biciclistilor. Cum naiba se intampla, ca toata lumea trece anume pe ea.
Si ce daca vin biciclisti? Pai, sa se fereasca, nu? Sa se dea naibii la o parte din calea nostra, isi zic bucurestenii cu suparare…
Cum? Sa se fereasca bucurestenii? Pai, nu… Linia galbena este atat de frumoasa si galbena, e foarte misto sa calci pe ea. Se simt ca la Hollywood pe covorul rosu sau intra sub pielea lui Basescu, cand primeste oaspeti in Palatul Cotroceni.
In poza aveti exemplul.

Om in remorca!


O noua tendinta in circulatia din Bucuresti. Calatoria in remorca. Veti spune: “tendinta? Exagerezi, ca de obicei!”
Pai judecati si voi. Acu cateva zile vad aceasta mogaldeata, (in prima poza) care se iteste printr-o taietura a remorcii. Tzac, scot mobilul si fac o poza, pentru voi, carcotasilor, sa nu mai comentati!!!
Despre poza: copilul imi parea fericit. Doar, nu in fiecare zi stai in praf si mizerie, si te uiti printr-o fereastra (daca poate fi numita fereastra) la soferii din trafic…
Si exemplul doi. Iarasi am reusit sa fac o poza. Tipul, intr-o Dacie, probabil ca mai era cineva acolo si impreuna se uscau ca niste scrumbii de caldura.
Sincer, am avut noroc: la un moment dat, intre mine si “automobilul” din Valcea a aparut o masina de politia. Tanarul a inchis imediat usa, dar nu a rezistat mult fara aer. Asa ca a deschis-o spre satisfactia mea. Imediat am si facut instantaneul. Dragut nu?

Cum se munceste in Bucuresti?

Priviti-l oameni buni, doarme atat de dulce… Oare cum sa-l trezesti? Iti este mila! Cum sa te apropii si sa-i … urli la ureche din toata puterea plamanilor: “Baaaaaaaaa, trezeste-te somnorila-burtila si fa o data drumul asta. Ca mi-am distrus masina in el.”
Nu poti, insa. Ca doarme atat de dulce… Si mai motaie usor in scaunul tractorasului. Asa ca mergi cu masina pe langa el… br-br. Chiar daca Jeep-ul din fata ta face o miscare riscanta si, cat pe ce sa se urce pe tine, nu, nu claxonezi, doamne fereste! Pai, daca il trezesti si chiar se apuca de munca. Ce faci totusi? Tipi in tine… Insa, incet-incet, sa nu auda cumva strigatul interior.
SSSS. Da-ti click pe poza. Dar incet sa nu-l treziti!

Inscriptii anticomuniste la Chisinau

Am depistat una. Culmea, este in rusa. Probabil a scris-o un rus anticomunist, mai bine zis antiVoronin. Deci, scrie: “Voronin, vor”. Traduc: “Voronin, hot”. Misto jocul asta de cuvinte.
In rusa, vorona inseamna cioara. Multi traduceau numele lui Voronin ca si Cioroianu (sic!; exact, ca pe fostul ministru de externe).
Uite ca de fapt, este altfel. Vor, inseamnand hot, numele lui Voronin s-ar traduce Hotomanu. 🙂

Am o dilema: este sau nu poponar?


L-am vazut in tramvai. O frezura, tip degetele bagate in priza, pantaloni cu talie joasa, mai joasa de … buric. Era chiar in fata mea. Nu m-am putut abtine sa nu-i fac o poza. Il vedeti e cu spatele. M-a strafulgerat un gand – poate e poponar. M-am intarit in idee, cand am vazut ca a coborat din tramvai si s-a intalnit cu … un baiat.
Numai ca celalalt era roman normal, imbracat normal. Acum stau si ma gandesc: sau eu am ramas in urma de moda sau baiatul chiar era pe invers.