Poveste de Coronavirus care poate fi adevărată(sigur poate fi adevărată)

Citeam un comunicat sec al Grupului de Comunicare Strategică.

“Deces 115
Femeie, 53 ani, jud Caraș Severin.
Internată în SJ Reșița în data de 25.03.2020, rezultat pozitiv în 26.03.2020.
Contact cu fiica intoarsa din Dubai.
Fara boli cronice asociate.
Deces în data de 02.04.2020.”

Câtă durere surdă poate ascunde această informație fără suflet?

Cred că are nevoie de o “traducere”. Unii dintre noi trebuie să înțeleagă. Unii au nevoie de un tablou mai colorat ca să le pese.

Atenție, urmează detalii(inventate, inventate, inventate) care puteau să se întâmple sau nu, dar s-ar putea să vă afecteze emoțional.

Așadar, o tânără se întoarce din Dubai. Acasă o îmbrățișează pe draga ei mama.

Ambele sunt fericite. Cum altfel, doar o vede pe cea care i-a dat viață? Cum altfel, doar o îmbrățișează pe cea pe care a adus-o pe lume?

Stau la un ceai în bucătărie. Povestesc câte în lună și în stele. Discută despre familie, despre trecut, despre viitor, fac planuri de vacanță, se rostogolesc mici bârfe de familie și nu ocolesc povestea virusului nenorocit. Apoi merg să se culce. Mama își sărută dulce fata înainte se somn. Continue reading…

Povestea ”Hristosonvetului”

Limba română din Basarabia poate juca feste chiar și unuia ca mine. Adică unui român născut în Basarabia(sau Republica Moldova). Vorbele se amestecă într-un fel atât de dulce în gura oamenilor locului, că se modelează extrem de ciudat în graiul de zi cu zi.

Această poveste lingvistică este adevărată. A fost trăită de subsemnatul până pe la vreo 8-9 sau chiar 10 ani.

Eram mic, iar Paștele din nord era una din cele mai frumoase, luminoase și plăcute sărbători de care îmi amintesc și acum cu drag. Mirosurile de primăvară se împleteau cu mirosurile de pâine de cuptor în tot satul.

Oamenii erau mai buni decât în zilele obișnuite. Asta în ciuda sărăciei tot mai prezente și mai amare. Copiii din satul nostru din Nordul Basarabiei erau învățați să nu mai dea bună ziua pe uliță, ci să salute lumea cu ”Hristosonvet”. Ați citit foarte bine. Așa ziceam noi: ”Hristosonvet”. Drept răspuns trebuia să spunem sau primeam un: ”Adevăratonvet”. Continue reading…

Virusul care ne omoară bunicii

Ploua. Mergeam cu familia spre cimitir. Îl înmormântam pe bunelul. Bunelul Profir!

Eram acasă, în satul în care m-am născut. Bunelul Profir a murit la 91 de ani fără 3 luni. Picăturile de ploaie îmi ascundeau lacrimile. Dar nu-mi păsa. Voiam să plâng. Voiam să plâng tare, în sughițuri, ca și atunci când eram copil.

Voiam să plâng în ciuda celor care veniseră la moartea unui om bătrân. Rude îndepărtate, cunoscuți de-ai bunelului sporovăiau câte în lună și în stele. Era un drum lung. Ploaia era neplăcută. Își mai ușurau drumul vorbind în surdină.

Pentru ei era un om care ”își trăise traiul și-și mâncase mălaiul”. Avuse o viață lungă cu bune și cu rele. Lăsase în urmă 8 nepoți, 4 strănepoți, văzuse un război mondial, își îngropase o fiică…

Dar eu plângeam. Plângeam ca un adult, fără sughițuri, în ciuda acestor argumente cinice și cumva logice.

Mie nu-mi păsa că avuse o viață lungă. Încă voiam să-i aud vorba calmă. Îmi era dor de obiceiul lui de a începe orice discuție cu ”șanti”. Voiam să-i văd privirea albastră. Îmi lipsea obrazul țepos, mâna sa caldă și puternică. Continue reading…

Aventură spațială la Disneyland(vlog)

Continuăm cu vlogurile de familie de la Disneyland. De data asta este vorba de o aventură spațială în care ne-am aruncat cu capetele înainte. Mai întâi am tras în niște extratereștri, apoi am urcat chiar într-o navă Star Wars.

A fost spectaculos, iar Natalia a fost extrem de veselă, până la urmă aventurile au fost pentru ea.

Vedeți vlogul al doilea pe care l-am făcut de acolo.

 

La Disneyland (câteva sfaturi)

”Natalia, mergem la Disneyland”, i-am spus fetiței mele care a explodat într-o bucurie fără de margini. ”Uraaaa”, a țipat ea.

Ce copil nu-și dorește o astfel de plimbare? Foarte puțini, probabil.

Așa că ne-am suit pe-o roată… de avion și am decolat, așa cum spuneam și în textul de mai jos, spre Paris, cu destinația finală Disneyland.

Acum câteva cuvinte despre Disneyland. Suntem la a doua escapadă în cel mai cunoscut parc de distracții din lume. Dacă ești pentru prima dată la Disneyland, iată câteva lucruri care nu ți se prea spun despre parc.

În primul rând, vremea. Vremea în această zonă poate fi extrem de schimbătoare. Într-o singură zi poți avea și ploaie, și soare, și frig, și cald. Mai ales toamna sau primăvara. Am fost de două ori și de fiecare dată am pățit la fel. 🙂 Așadar, pelerine. O să vă salveze. Continue reading…

Natalia, Maia și Vitalie la Paris(vlog și poze)

Fusesem la Paris de câteva ori până acum. De fiecare dată pe repede înainte. Concluzia: îmi plăcu Parisul. Și voiam să îl vadă și fetele mele.

Minunea s-a întâmplat acum câteva zile când am putut să mergem în familie la Paris. Nici de data asta nu am stat suficient de mult, atât cât mi-aș fi dorit eu. Dar tot a fost perfect.

Acestea sunt pozele din plimbarea noastră prin Paris, iar după ele veți citi și câteva reguli de bază ale călătoriei.

Continue reading…

Antrenament de tenis(vlog)

În acest vlog(îl vedeți la finalul postării) Natalia are 7 ani și ne spune că face tenis de la 5. Să o credem. 🙂 Doar că prima lecție de tenis a fost la o vârstă și mai mică. Cred că la 3 ani.

La început nu a vrut să facă tenis, așa că a continuat cu baletul. După asta s-a răzgândit și a vrut sportul cu racheta.

Iată că acum se antrenează cu ANAtrenoarea(așa îi spunem noi antrenoarei Ana) și vă rugăm să-i țineți pumnii pentru că săptămâna viitoare are primul ei turneu. 🙂

Hai, Natalia! 🎾🏆

 

Mesajul lui Smiley pentru Natalia!

Ca mulți alți copii din România, Natalia este fana lui Smiley. Natalia are 7 ani, dar îmi spuneau prieteni și colegi cu copii mai mici, de 3-4 ani, care abia au învățat să vorbească, că micuții lor cântă piesele lui Smiley. E mult spus… cântă. Îngână în limba lor ”vals, vals, vals”.

Este un adevărat fenomen de masă în rândul copiilor.

Dacă îi spun unui părinte de copil mic(până în liceu) de Smiley, prima reacție este: vai, dar copilul meu să vezi ce-i știe piesele.

Dacă nu mă credeți, verificați și voi. I-am zis lui Smiley despre asta și i-a plăcut ideea. Dar nu cred că sunt primul care îl anunță. 🙂  Continue reading…