Țeapa clasică: coșulețul cu zmeură… fără zmeură de la Castelul Peleș (poze, video)

Așa arăta coșulețul cu zmeură după ce mâncasem ceva din el. Începusem să întrevedem țeapa care se profila! 🙂

Suntem români și… îl avem pe Păcală în sânge. Nu e plăcut, dar mai poți face ceva? Cel mai trist este când se prind și alții. Așa ni se duce vestea.

Așadar, eram cu Creața cu Ochii Verzi, mama Creței și toată familia la Peleș. Castelul. Acolo am asistat la o scenă neplăcută. La intrarea în curte, pe trepte sau lângă poartă, sunt câțiva vânzători ambulanți. Cei care au fost pe acolo îi cunosc. Vindeau zmeură, afine și încă ceva.

 

Bucură faptul că la Peleș era o coadă uriașă de turiști care voiau să viziteze Castelul. Asta deși era miercuri.

Mi-a atras atenția următoarea discuție. Un străin, care vorbea stricat românește, îi certa pe vânzători că l-au tras în țeapă(sărmanul Țepeș). Adică, i-au vândut coșulețe cu zmeură, dar erau doar câteva fructe la suprafața. Sub ele erau multe, multe frunze. Practic, dădeai zece lei pe niște frunze, că zmeura era foarte puțină. Continue reading…

Focul de tabără

Aș vrea să nu fiu siropos, plin de patos, dar, scuze, când mă uit la focul acesta, nu pot!

Viața este ca un Foc de tabără. La început se construiește, se înalță viguros și promițător. După ce ajunge suficient de mare, înalt, este învățat să ardă. Se întâmplă greu, pentru că este ud sau verde. Apoi, începe să ardă puternic, arde tare. Lumina sa te impresionează. Încălzește pe toată lumea. Le dă vigoare tuturor, oricât de întunecată e noapte. Continue reading…

Alăptatul în public

Este suficient ca o femeie să aducă vorba despre asta și vor sări cu comentarii nenumărați pudibonzi, care ne vor spune că așa ceva este inadmisibil în public. Vorbesc de alăptat, desigur.

De ce să consideri acest gest normal, uman, o lipsă de respect? De ce să nu vrei să vezi așa ceva în public? De ce să se ferească? Nene, e un sân, nu e nimic rușinos. Iar argumentul că unele femei o fac tocmai pentru a epata și a se expune, nu ține. Și ce dacă o fac intenționat? Atâta timp cât își folosește sânul pentru a da lapte unui copil, poate să o facă lejer. Fără restricții, fără ocheade supărătoare, fără amenințări și arătat cu degetul.

Nimeni nu se scandalizează când vede un bărbat la gustul gol. Și au fost din ăștia cu miile zilele acestea prin București. Era cald. Este suficient, însă, ca o femeie să-și alăpteze copilul în public, gata, or să sară unii să se dea pudibonzi. Continue reading…

Întâlnirea cu domnul Arici în noaptea tropicală a Bucureștiului

Acum câteva zile eram în mașină și veneam spre casă. Era o noapte tropicală foarte călduroasă. Deși se făcuse 22.00 – 23.00, termometrul îmi arăta vreo 32 de grade. La volan era subsemnatul, tatăl Creței cu Ochii Verzi. În spate, Creața cu Ochii Verzi și Ochi Albaștri, mama Creței. Mergeam în echipă completă și… frână.

– Ce s-a întâmplat? Ce este pe drum? De ce ai frânat? Ce ai văzut?, au întrebat Creața cu Ochii Verzi și Ochi Albaștri din spate.
– Un arici, am văzut un arici, le-am spus eu. Continue reading…

Sunt mare, am 5 ani, iar viața este minunată

5 ani este o vârstă importantă. Să știți! Nu mai sunt așa de mică și neajutorată. Am și multe responsabilități. Ieri, de exemplu, pentru că a fost un permanent dute-vino, părinții mei au uitat să mă spele pe dinți. A trebuit să le amintesc chiar eu. Am mers și m-am spălat singurică. De fapt, fac foarte multe lucruri singurică. Sunt atât de mare că aș putea chiar să mă duc și la grădiniță de una singură. Hei, dar e vară. Care grădiniță?

Oricum, sunt responsabilă. Nu mai fac prostioare. Am și uitat când am făcut-o pe ultima. Cred că s-a întâmplat foarte demult. Tocmai acum două zile când am vărsat niște ciorbiță pe mine. În rest, la 5 ani ce prostioare să faci? Ești în grupa mare. Nu mai e ca la 4 ani.

Ziua mea de naștere a început bine. Perfect chiar. Tati și mami m-au trezit dis-de-dimineață, dar nu m-am supărat. Cum să mă supăr? Tati mi-a adus un buchet de flori. Cărei fetițe de 5 ani nu-i plac florile? Erau de diferite culori și semănau cu Floarea Soarelui. Mami m-a lăsat să dau iama în cadouri. Continue reading…

La mulți ani, Creața cu Ochii Verzi!

– Natalia Cojocari, a strigat asistenta și s-a uitat spre bărbații adunați la etajul 3 al maternității. Niciunul nu răspunse.

– Natalia Cojocari, a insistat asistenta privind nedumerită. Chiar nu este nimeni?

Ba era cineva, eram eu, dar cuvintele ei au ajuns la mine ca din altă lume. Apelul îmi era adresat mie, cel care se simțea ca un leu în cușcă. Un milion de gânduri îmi năvăliseră în cap. Nu mai judecam normal de la emoții. Așa că am procesat greu numele anunțat: Natalia Cojocari… Fetița mea… Daaa, pe mine m-a strigat… Unde e?

Pe asistentă am ajuns-o pe scări. Zburasem în sus, câte 3-4 trepte.

– Eu! Eu sunt tatăl. Vreau să o văd, am strigat gâfâind. Continue reading…

De ce? De ce să-i dai copilului să bea alcool sau să fumeze?

Nu avea mai mult de 4 ani. Ținea însă țigara ca un adult și pufăia din ea. Culmea, stătea în fața a doi adulți. Chiar bunica(așa părea) a fost cea care i-a dat țigara copilului.

”Tine aci, bre, să vezi că nu e gustos să fumezi, poate nu vei fuma ca noi când crești”, i-a zis femeia fetiței. Deci, coșmarul pe care îl vedeam cu ochii avea un motiv ascuns, unul educațional. Logic, nu? De genul, ia și niște droguri, poate nu te droghezi când crești. Bate niște animale, că poate nu mă bați pe mine când ajungi mare. Logica unor oameni este dubioasă, la fel și caracterul. Continue reading…

Românii – campioni mondiali în a judeca și a pune etichete

Copilul voia undeva sau ceva și începuse să strige. La început mai încet, după asta mai tare. Bunica sau poate că era chiar mama lui, o femeie între două vârste, încerca să-l liniștească. În zadar. Părea că pune paie pe foc. Nivelul strigătelor creșteau cu fiecare vorbă a ei.

”Nu vreaaaaaau, vreau acolooooo”, țipa tot mai tare băiețelul, să fi avut vreo 7-8 ani. Strigătele sale au atras atenția imediat. Mai întâi s-au uitat spre ei oamenii care erau în imediata apropiere. Ceea ce părea să fie o obișnuită scenă făcută de un copil într-un magazin creștea în intensitate.

Băiețelul s-a dus la femeie, i-a luat căruțul din mâini și a început să o împingă destul de tare. Într-un acces de furie, copilul striga, o lovea cu căruțul. Femeia nu mai reușea să-l potolească. Vacarmul creat se auzea din toate colțurile magazinului. Deja toată lumea a întors capul. Continue reading…