Trebuie să existe un iad al heiterilor

Și din nou heitereala online este ridicată la nivel de artă de unii români. Sunt foarte buni, pricepuți și rapizi în a identifica o mizerie pe care să o arunce online. Albie de porci îl vor face pe oricine, fie el și Sfântul Duh.

M-am convins încă o dată și vă aduc în fața atenției domniei voastre un caz aparte. Unul special de heitereală de manual.

Ieri a căzut ca un trăsnet pe capul heiterilor informația că o tânără de 18 ani, o româncă stabilită cu familia în Canada a ajuns să câștige un mare turneu de tenis.

În marea de veselie, de înflăcărare patriotică, heiterii au luat apă în gură. Dar nu toți. Unii au început să bată în Simona, alții în Bianca spunând deja că victoria ei uimitoare ar fi fost doar un accident. Continue reading…

Povestea unei fetițe

Acum mulți ani, o familie a decis să plece din România. Ca orice plecare, nu putea să fie una ușoară. Cel mai probabil extrem de greu i-a fost copilului. L-au adus înapoi, la bunici, la Pitești.

Copilul avea 5-7 ani când a fost adusă la bunici, în România. Era o fetiță cu vădite aptitudini sportive. A început să joace tenis.

Părinții au luat-o din România și au dus-o în Canada. Apoi fetița a crescut. Tenisul era din ce în ce mai important pentru ea. Antrenamentele erau tot mai grele, dar plăcerea de a juca – uriașă.

Statul Canadian a zis că îi dă bani, dacă e atât de talentată. Și i-a dat. Iar fetița a crescut frumos, s-a transformat într-o domnișoară de 18 ani. Au trecut 11 ani de când a ajuns în Canada. Continue reading…

O să ajung să nu mai citesc comentariile de pe Facebook ca să nu intru în depresie

Am făcut marea greșeală de a citi comentariile de pe Facebook la știrea care anunța că Simona Halep a pierdut un meci. M-am umplut de nervi și de greață. Greață sufletească pentru că nu știu cum de nu mor acești oameni când își mușcă limba.

Pentru ei contează mai puțin că Halep era singura româncă rămasă în acest turneu. Contează mai puțin că a avut alte câteva meciuri pe care le-a câștigat destul de greu, la mustață. Nu contează absolut deloc că românii, de regulă, nu fac mișcare și cel mai probabil le este greu să înțeleagă efortul făcut de un sportiv, dar mai ales resorturile psihologice de care ai nevoie ca să câștigi un astfel de meci.

Puneți în locul Simonei Halep pe oricine vreți voi. Oricine face ceva în țara noastră. O să vedeți că este terfelit, batjocorit, urât în multe feluri. Greu de reprodus sau închipuit. Unii au o plăcere sadică să facă asta. Continue reading…

Iată ce contează după ce trăiești 35 de ani

Am 35 de ani. Sunt tată. Sunt soț. Sunt fericit. Cu adevărat fericit.

Nu pot spune că nu am vise și nu aspir la mai multe. Da, banii sunt o problemă. Ca pentru oricine. Mă gândesc cu îngrijorare la ziua de mâine. Ca orice om. Chit că îmi place, jobul este o sursă eternă de stres. Dar toate acestea nu mă încurcă să mă bucur de ce am. De ziua de azi. Continue reading…

Avantajul de a fi femeie!

Pfff. M-am lămurit. Bărbăția este fudulie. Cel mai bine este să fii femeie. Iată argumentele în acest sens.

Priviți femeile. Sunt mult mai frumoase decât noi. La 100 de bărbați pe stradă, abia de găsești unul care să se apropie de un oarecare standard de frumusețe. Un Ryan Gosling se naște la un milion de bărbați. Ca să revin la femei. Ele sunt toate, absolut toate, extrem de frumoase. Continue reading…

Îmi tot spun asta: Familia este mai importantă decât orice!

Pe an ce trece realizez că familia este cea mai de preț. Nu există nimic pe lumea asta care să o înlocuiască. Nici măcar prietenii.

Dacă te-a trădat un prieten, este dureros, dificil și poate că l-ai iertat, însă aia nu mai e prietenie adevărată. Cuțitul din spate nu-l scoți ușor.

Desigur, și familia poate să te trădeze, să te arunce în focul iadului. Totuși, o s-o iubești, respecți și ierți complet. Cred că este în firea lucrurilor noastre. Deși cu greu pot crede că o familie te poate distruge atât de tare. Greu spre imposibil. Continue reading…

”Prostul” care mi-a lovit CojoCar-ul, a fugit de la locul accidentului, iar când l-am sunat, mințea că nu are mașină

– Vitalie, cineva ți-a lovit acum mașina.

Am sărit în picioare. Era seara, după ora 21.00. M-am uitat pe geam, așa era. O mașină neagră se proptise în CojoCar. Am tras repede hainele pe mine, mi-am luat geaca și am coborât scările. Înainte de a închide ușa la casă, am auzit că Maia îi striga șoferului: ”așteptați un pic. Soțul meu coboară acum!”

Când am ajuns în fața blocului, mașina neagră dispăruse în noapte. Nu în zadar m-am grăbit să cobor. Simțeam ceva… M-am uitat în jur. Nici urmă de vinovat. Mă uit la CojoCar. Era rănit la bara din față. Maia îmi strigă de la etaj: ”s-a uitat la mine, nu a zis nimic, a urcat în mașină și a plecat, dar nu se vedea numărul mașinii.” Continue reading…

Vlogurile și Natalia

Observ o discuție extrem de animată și pasională pe fb despre vloguri și despre “generația stricată de vloguri”. 🙂 Râd. Râd pentru că unii sunt extrem de porniți împotriva modei vlogurilor ce i-a cuprins pe copiii noștri.

Eu am altă experiență și altă atitudine față de vloguri.

Natalia s-a născut într-o altă lume decât cea în care am apărut eu. Lumea Nataliei este una a tehnologiei, a telefoanelor mobile, a tabletelor, a 4 sau chiar a 5 G-ului. Lumea copilăriei mele era a televizorului alb/negru, a lipsei curentului și, în cel mai bun cazu, a unor jocuri electronice rudimentare.

La o distanță de 28 de ani, cele două lumi sunt atât de diferite, încât uneori intră în coliziune. Vedeți cearta de pe Facebook. Continue reading…