De pe blogul www.luchianiuc.com am aflat ca televiziunea Prime de la Chisinau si-a lansat recent jurnalul de stiri. Am privit unul, il vedeti si voi mai jos, iar prima senzatie a fost ca privesc stirile de la TV7. Seamana izbitor de mult.

Am un mare defect profesional: atunci cand privesc stirile imediat imi sar in ochi greselile. Dar mai intai sa vorbesc despre lucrurile bune. Si astea sunt 3 in cazul Prime: imaginile sunt excelente, filmate profesionist; dictia este buna, aproape ca m-a pacalit, un post rusesc cu o pronuntie romaneasca; prezentatoarea, blonda si cu ochi albastri, intr-un cuvant sexy.

Acum sa trecem la greseli, cu precizarea ca doar cei ce nu fac nimic nu gresesc. Ziceam mai sus ca pronuntia este una foarte buna, totusi, greselile gramaticale, greselile de exprimare apar destul de des. Exemple: ”Asa destinatii exotice ca…”, o calchiere din rusa, desi nu pare gresit suna ca naiba in romana; “Datele expirate de pe etichete…”, logic, datele sunt pe eticheta, dar este complet aiurea sa spui ca au expirat de pe etichete, aproape cum ai spune “manusi din piele de dama”; “Cel mai preferat…”, nu exista cel mai preferat cum nu exista cel mai mort, cea mai gravida, intelegeti?

Acum despre realizarea stirilor. Sunt extrem, extrem, extrem, extrem de plicticoase. Demersul jurnalistic, stirea in sine unde este? Ati facut facultatea de jurnalism? Daca da, atunci stiti ca intr-o stire trebuie sa fie musai doua surse. Sa luam de exemplu stirea cu tiganii care se plang ca profesorii le discrimineaza copiii in scoli. Au fost acuzati profesorii, unde este parerea lor in acest caz? Trebuia sa fie prezenta. Va dati seama ca ati gresit grav?! Ati vorbit despre nu stiu ce politician care participa la nu stiu ce reuniune. Care este interesul omului ce se uita la televizor? Cu ce-l afecteaza reuniunea? Habar nu am, sunt sigur, nici voi. Poate stirea imobiliara a fost un pic interesanta, dar numai un pic. Cifrele aruncate, fara sa fie prezente printr-un tabel ca sa le vizualize, oamenii intervievati aiurea in strada mi-au creat un haos in cap. In plus, in loc sa vorbiti despre cat costa metrul patrat, spuneti cat costa un apartament cu doua camere, o garsoniera. Omul intelege mai usor. Hm, miroase a neprofesionalism.

De ce ziceam la inceput ca seamana stirile de la Prime cu cele de la TV7? Pentru ca sunt prezentate cam aceleasi subiecte, cam aceeasi abordare, cam aceeasi nepasare. Eu consider ca atunci cand apari pe piata cu un produs vrei sa rupi gura targului, nu sa-i dai de mancare ceva de care s-a saturat deja si ii este greata. Sa fim sinceri pana la capat: daca Prime nu transmitea ORT, postul rusesc de televiziune, era o televiziune de duzina, poate mai rau.

ps: Nu va urez decat sa cresteti mari si sa prindeti la experienta.

Este un adevarat razboi. Cel putin in mine. Este vorba doar de mine si de acel razboi pe care il simt atunci cand trebuie sa aleg: ma dau pe net sau privesc televizorul? Hai sa explic ce inseamna “ma dau pe net”: scriu pe blog, citesc emailul, citesc bloguri, “rasfoiesc” presa online, mai arunc un ochi pe retelele sociale unde am niste poze, privesc un film. Multe chestii.

Acum sa vedem ce face cojocari cand nu este cojocari.ro si priveste televizorul. Pai, hm, doar priveste televizorul. Atat? Atat. Cand cojocari priveste televizorul, el doar priveste televizorul… Hai ca’s nebun si vorbesc despre mine la persoana a treia. Reiau. Cand privesc televizorul, nu fac nimic altceva decat sa privesc televizorul. Sunt nevoit sa urmaresc doar ceea ce au hotarat niste oameni ca ar fi interesant pentru mine. Mai mult, m-au inclus intr-o lista lunga de vreo cateva milioane de oameni pe care ii hranesc cu acelasi film, aceeasi emisiune. Dar unde-i libertatea mea de a alege? Nu-mi ajunge telecomanda pentru a ma simti liber sa aleg. Vreau mai mult. Internetul sau mai bine zis calculatorul m-a salvat: imi ofera televiziune, film, emisiuni, tot ce vreau gasesc la o distanta de click.

Erau momente cand veneam acasa si mancat, spalat, pupat m-a asezam in fata televizorului si-l priveam. Pe urma ma culcam. Zile intregi nu eram decat un zombi, un drogat. Televizorul imi papa timpul pretios, iar eu nu ma alegeam cu nimic important. Acum, insa, m-am eliberat. Televizorul sta inchis. El nu mai este stapanul meu, eu nu mai sunt sclavul lui. Ii dau drumul doar atunci cand sunt stirile. Astea ma pasioneaza, ma intereseaza cu adevarat, sunt si munca mea. Asa ca: “and the winner is WWW”. La voi cum e?