Discutam cu un tip, un străin. Are vreo 50-60 de ani, greu de ghicit vârsta. A venit în România să facă afaceri. Conduce o firmă uriașă, cu milioane de euro în conturi.
Din fotoliul său, de pe poziția sa plătită lunar cu zeci de mii de euro România se vedea ca un început de rai. Omul îmi raporta extrem de deranjat că nu înțelege de ce românii sunt nemulțumiți și că ar trebui să își iubească țara. Că România are una din cele mai mari creșteri economice. Zicea, să avem răbdare că o să se simtă și la populație. În curând, foarte curând. Termenul înaintat de el – 10 ani.
Argumentul său era că acum 20 ani venise în România prima data. Apoi a revenit pentru afaceri după alți zece ani și a găsit o altă țară. Una în dezvoltare, cu oameni prosperi, cu firme care cresc ca Făt Frumos din poveste, cu un PIB ce se umflă ca drojdia… Și tot așa.
Salariile mici? Pfff, ce prostie. Nu sunt mici, mă asigura omul. Cu 100 de lei Continue reading…
