Burka în România: acceptați ori ba?

burka

Mergeam prin IKEA și am observat ceva. De fapt, pe cineva. Erau trei oameni care ieșeau în evidență. Două femei și un bărbat. Toată lumea se uita la ei ca la… ca la urs. Inclusiv subsemnatul. Nu m-am abținut și le-am făcut o poză ca să vă pot arăta despre ce este vorba. Așadar, în fața noastră, prin raionul de mobilă de bucătărie, își alegeau chestii două femei acoperite complet de o haina “arăbească”, cunoscutul voal islamic, numit și burka sau niqab. Nu știu exact. Erau însoțite de un bărbat. Cele două femei vorbeau în legea lor, probabil voiau să cumpere ceva, iar bărbatul, pur și simplu, le urmărea de aproape. Din ce știu, la musulmani femeia nu poate ieși singură din casă. Continue reading…

Când te ia la ochi regimul…

Tutu Selfie

Prin anii 2004, când eram student, jurnalist începător, am acceptat să fiu observator la alegerile prezidențiale din Ucraina. A fost o aventură interesantă, citiți aici mai multe. Ucraina venea după revoluția Portocalie. Era în fierbere. La întoarcere am scris unul sau două articole pentru Ziarul de Gardă. Pe atunci nu existau facebook, bloguri unde să-mi pot împărtăși aventurile, așa că le mulțumesc pentru amabilitate colegilor de la Ziarul de Gardă. Au avut încredere într-un puști. Nu am vorbit până acum despre asta, dar acele articole mi-au creat probleme. În 2004 Voronin era în apogeul puterii sale. Nimic nu anunța căderea lui.

La puțin timp după publicarea articolelor, am aflat că SIS-ul a început să întrebe de mine. Pentru necunoscători, SIS este Serviciul de Informații și Securitate din Moldova, un KGB vopsit. Mai întâi au fost pe la cămin. Au speriat-o pe directoarea căminului, o rusoaică, care mereu plângea după URSS. ”Vitalie, dacă ai făcut ceva, să le spui, mai bine recunoaște, să nu se întâmple ceva mai rău”, mi-a șoptit ea, privindu-mă ca pe un dușman de clasă, dar și cu milă. Cine știe în ce Gulag mă vedea… Băieții de la SIS au fost insistenți. Au venit și la universitate. Țin minte și acum, în sala de curs a intrat o ”matahală”. Sala s-a făcut mică de la gabaritul lui. ”Vitalie Cojocari, te rog să mă urmezi”, mi-a spus individul și mi-a arătat o legitimație de la celebrul Centru pentru lupta cu Crima Evaziunea și Corupția. Nu avea față de procuror. Era un securist. Clar. M-am oprit la ieșirea din Universitate. Nu sunt genul care merge ca berbecul doar pentru că i se spune, hai. De undeva a mai apărut încă un ins. Părea șeful. Mi-a zis, mergem să vorbim ceva despre un articol de-al tău. Eu, unde? El, la cafenea.
Continue reading…

Constantin Țuțu versus Andrei Năstase. Găngstereală eșuată

Tutu versus Andrei Nastase

Doi tipi ieșeau din restaurant. Îl salută pe Andrei Năstase. Liderul Platformei DA îi vede confuzi și îi întreabă ce se întâmplă. ”Tu chiar intri aici? Este Țuțu și Barsetka”, îi explică unul dintre cei doi. Andrei Năstase se uită la ei: ”de ce să mă tem de sculele lui Plahotniuc?” Deschide ușa. Intrăm. Ne uităm în jur. Vede o masă într-un colț și merge acolo. Din celălalt colț de restaurant se ațintesc asupra lui șase perechi de ochi. Restaurantul are doar câteva mese ocupate și oricine intră este observat imediat. Dar cei trei deputați PD sunt departe, așa că începem discuția. Întâlnirea mea cu Andrei Năstase a coincis cu ziua în care Platforma DA a obținut recunoaștearea în instanță a Referendumului. Așa că Andrei Năstase îmi explică cu patimă că: ”adevărul a reușit să iasă la suprafață. Că mai există și judecători corecți!”

Dintr-odată coboară tonul. Se oprește complet din vorbit. Îmi întorc și eu capul să văd la ce se uită. Pe nesimțite, doi inși s-au așezat la masa de alături. Fix lângă masa la care Andrei Năstase îmi povestește despre Referendum, semnături și dezamăgiri s-au oploșit doi. Îi recunosc. Constantin Țuțu, care stă cu spatele și Eugeniu Nichiforciuc. Ambii deputați PD. Deputatul Nichiforciuc se face că butonează la telefon, dar îi face poze lui Năstase. Mă gândesc amuzat că ar fi un spion foarte prost. Între cele două tabere nu se spun vorbe. Totuși, în aer tensiunea crește și crește… Mă prind asupra gândului că Andrei Năstase este singur, iar ăștia sunt trei. În colțul restaurantului a rămas cel supranumit Barsetka, deputatul Constantin Botnari. Totul pare rupt dintr-un film cu gangsteri. Numai că este prea real și… prea periculos. Cei doi au scopuri clare – de intimidare. Andrei Năstase sună pe cineva. Înțeleg că îl cheamă pe unul dintre protestatarii din PMAN, un fost combatant.
Continue reading…

Un bărbat din Republica Moldova și-a găsit copilul nou-născut mort, pe un pervaz din spital, uitat de medici

Spital tata

Cazul este șocant. Ceea ce trebuia să fie un început de viață pentru un pui de om, ceea ce trebuia să fie ”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” – a devenit un coșmar aievea pentru un cuplu din raionul Strășeni, Republica Moldova. El, ea și primul lor copil, care… nu a mai fost să fie. Poza de mai sus m-a făcut să plâng. Aș vrea ca nimeni, niciodată pe lumea asta să nu trăiască momentul în care să-și vadă propriul copil… mort.

Ce vedem în poză… Bărbatul stă pe holurile spitalului din Străşeni și mângâie cu un deget capul bebelușului care nu a plâns niciodată. Bebelușul care trebuia să-i umple viața cu fericire nu v-a mai spune niciodată tata, mama. Tatăl își ține copilul în brațe, iar ochii săi nu pot plânge. Atât de mare este durerea. Are fața împietrită. Bărbatul îşi adusese soția gravidă la spital. A lăsat-o sănătoasă pe mâna medicilor. Iar după câteva ore, a aflat că bebelușul a murit în timpul nașterii. Nimeni nu s-a sinchisit măcar să-l anunțe. L-a sunat pe doctor. Cerul i-a căzut în cap: ”copilul dumneavoastră este mort!” Nebun de durere omul a intrat în spital și… l-a văzut. Era mort, uitat pe pervazul unui geam.

Continue reading…

Până și comuniștii, și socialiștii din Moldova vor Unirea cu România!

20160410_132611

Sensul giratoriu de lângă Ploiești pare gata de exploatare… de la distanță. Din apropiere realizez că este în șantier. Prezint legitimația de jurnalist și sunt lăsat să trec de jandarmi. Urc. Câțiva muncitori adună pietriș cu lopata. Prind câte două pietricele, restul pică din lopată. Muncă de pomană. Mă uit în jur și sunt ușor nedumerit, chiar supărat. Ne-au spus că îl inaugurează. De unde? Muncitorii mai au cel puțin o lună de muncă. Un domn cu șapcă se agită lângă fanfară. Vrea să alunge presa de acolo. ”Vin autocarele cu moldoveni, o să facă un ocol, o să se oprească aici, să nu-mi stați în cale”, aproape că strigă domnul. Îl recunosc în sfârșit. Este președintele Consiliului Județean Prahova, Mircea Cosma. Ultima dată citisem despre el că era ancheta de DNA pentru delapidări, pentru corupție. Așa că îl întrerup un pic din agitație: ”domnule Cosma, în ce calitate sunteți aici?” Mă cântărește din priviri. Înmoaie tonul și îmi spune că a fost repus în funcție. Urmează o lungă explicație despre de ce este absolut normal că sensul giratoriu să nu fie terminat la timp. Cică e la fel în toată Europa. Continue reading…

Samazvantzy(impostorii) din guvernul Filiplahotniuc. Sau cum moldovenii nu sunt islandezi…

Filat si Plahotniuc la semnarea aliantei copy

Islanda ne-a arătat cât mai avem până la democrație. Mult. Foarte mult. Urlă moldovenii de un an: ”Jooooooos! Plecaaaați!” Îi doare în cot. Ei se adună în grabă mare, își aleg un guvern al lor. Și o fac noaptea, și o fac la repezeală, și o fac cu încălcarea statului de drept. Totul pentru a spune: “în sfârșit, gata, uf, am reușit. Nu ne-au dat foc!” Acești impostori vin mai apoi și ne citesc lecții de morală, de etică, de guvernare. Domnilor, sunteți niște impostori! Ca să înțelegeți mai bine ce vă spun, o să folosesc termenul rusesc: samazvantzy! Voi v-ați numit pe voi șefi în acest stat. Nimeni nu vă vrea, nimeni nu v-a ales. Un guvern ilegitim, ilegal, plin de corupți. Nicio propagandă din lume nu o să mă facă să văd altfel lucrurile. Guvernul Filiplahotniuc este un guvern ilegal, un guvern impostor. Ar trebui să plece la mama naibii, iar Moldova să treacă prin purgatoriul unor alegeri.

Islandezii sunt oameni care știu ce să ceară de la politicieni. Islandezii nu concep o țară care să fie condusă prin și de minciună. Moldovenii acceptă cu ușurință impostorii/samazvantzy. Știți ce este cu adevărat rău? Faptul că această minciună și lovitură de stat care a fost tolerată inclusiv de occident va naște niște monștri pe care nici naiba nu o să-i poată stăpâni. Dacă schimbi regulile în timpul jocului, dacă pui presiune uriașă pe sistemul democratic, trebuie să știi că acesta o să-ți dea una în bot la un moment dat, de o să-ți piară piuitul. Cu așa ceva nu te joci. Moldova ar mai fi avut o șansă dacă se organizau alegeri anticipate. După 3 ani de oligarhie coruptă, ilegală și plină de impostori populația se va fi radicalizat atât de mult, că nu se ştie cine va veni în locul impostorilor. Cine ştie ce uşă a fost deschisă şi ce drăcovenie politică stă să iasă. Guvernul Oligarhilor, guvernul Filiplahotniuc îmi dă dreptate prin toate acțiunile sale: decizia Curții Constituționale, decizia CEC… Continue reading…

Când va ataca Rusia Republica Moldova?

Euromaidan

Când va ataca Rusia Republica Moldova? Când va reîncepe războiul în Transnistria? Când vom vedea tancuri rusești brăzdând drumurile pline de gropi din Republica Moldova? Când? Această întrebare plutește cumva în aer la Chișinău, la București, în cancelariile Europene. Mai ales după războiul din Ucraina, conflictul din Siria, iar acum reizbucnirea ostilităților armate dintre Armenia și Azerbaidjan. De nenumărate ori am auzit întrebarea chiar tranșant, uneori răstit. La Chișinău o întreagă guvernare a ajuns la putere manipulând cu această întrebare. Întrebarea este atât de dură și zgârâie atât de rău urechile occidentalilor, mai ales ale occidentalilor, încât cvasi-ilegalul și complet imoralul guvern Filip a reușit să obțină binecuvântarea SUA, UE și României doar punând-o. Auziți cum sună? Când va ataca Rusia Republica Moldova? Brrr, ți se face instant rece pe șira spinării. Continue reading…

Pregătiți-vă de un maidan moldovenesc!

Deputata Ivanov si familia Vartic copy

Moldova stă pe un butoi de pulbere. Să nu mă întrebați peste puțin timp de ce e Maidan în Moldova? Să nu îmi spuneți că nu v-am zis… Supărarea oamenilor a depășit orice cotă de atenție. Este atâtă tensiune, că este suficientă o singură scânteie și va bubui totul. Asta dacă Vlad Plahotniuc nu se oprește ori nu-l oprește cineva. Forțează, forțează și foțează din nou. Ceea ce se întâmplă acum în Moldova netezește calea spre maidan, spre revolte populare.

Un exemplu. M-a enervat la culme actul normativ care prevede citirea mailurilor, blocarea site-urilor. Și nu doar pe mine m-a enervat. Sub masca unor energici apărători ai drepturilor copiilor, reprezentanții Guvernului de la Chișinău fac ce nici măcar Voronin nu a îndrăznit. Instaurează un control total asupra comunicațiilor de pe internet. Desigur, ei spun că vor să ne apere de teroriști, că vor să protejeze copiii. Dar pot spune multe. Scopurile sunt însă altele. De fapt, ei vor ști exact ce vorbim, cu cine, despre ce. Vă dați seama ce portiță magică deschide această lege? Plahotniuc ar avea urechi oriunde. Nu veți scăpa de el nici când vă veți uita la un film pe laptop sau când veți comunica pe facebook. Și ar mai fi o treabă. Cine îmi garantează că informațiile colectate vor fi în siguranță la poliție. Băgați mâna în foc că un politist nu va vinde ponturi hoților pentru a ne vizita în toiul nopții? Mi-e frică de legea Big Brother. În România această lege a fost luată în furci de societatea civilă. România s-a opus categoric și… a învins. În Moldova oligarhii fac ce poftesc. Continue reading…