Можем повторить/Mojem pavtariti – Putem repeta

De ce a atacat Rusia Ucraina? De ce are nevoie Rusia de un război atât de mare și de nimicitor?

Primesc aceste întrebări des. Oamenii nu sunt de acord cu războiul, cu atrocitățile comise în Ucraina, dar încearcă să-i înțeleagă pe cetățenii ruși. De ce acceptă așa ceva?

O să încerc să răspund. Nu sunt răspunsurile mele. Am pus doar cap la cap niște explicații ale unor oameni pe judecata cărora mă bazez foarte mult.

Justificările pe care le găsesc rușii pentru invazia unui stat independent, pentru distrugerea unor orașe și miile de morți nu au apărut de ieri, de azi.

Războiul început pe 24 februarie de Rusia era doar o problemă de timp. Plutea în aer. Întrebarea nu era: dacă începe războiul? Întrebarea era: când începe războiul?

A spus-o Dmitri Muratov, jurnalistul de la Novaya Gazeta, cel care a luat Nobelul pentru Pace. Discursul său magistral în ziua în care a primit medalia la Oslo, înainte de invazie, a avut această premoniție tristă. Și anume că Rusia a fost pregătită de război. Că s-a făcut o propagandă deșănțată războiului. Din păcate, Muratov a avut dreptate.

El spune că ani la rând oamenilor li s-a insuflat ideea unui război. A fost o așteptare incredibilă. Aproape tensionată. Iată că tot ce li s-a spus la televizor se întâmplă aievea în Ucraina.

Ideea de bază a propagandei pro război pe care o auzi des este: можем повторить/putem repeta.

Можем повторить spun rușii adesea uitându-se cu supărare spre Occident. Pavtarim înseamnă că vom repeta. Ce anume? Dacă vă vine să credeți, ei se referă la Al Doilea Război Mondial. O generație întreagă de oameni a crescut cu această idee, că oricând o pot lua de la capăt. Oricând pot ajunge la Berlin. Au făcut-o o dată. O pot repeta.

Dar de ce? De ce ar vrea rușii să pună mâna pe arme și să treacă din nou Europa printr-o baie de sânge? În 1939(de fapt, 1941) au avut o justificare: Germania Nazistă care i-a atacat. Acum ce justificare au?

Ei bine, lucrurile sunt și mai complicate. Vedeți voi, rușii sunt un popor numeros. Un popor care simte că i s-a făcut o nedreptate. Care? Nedreptatea de a nu mai fi mari, victorioși, impunători, imperiali.

Ei cred că Uniunea Sovietică era mare, iar Rusia este acum o umbră palidă a fostului imperiu. Economic, politic, teritorial, Rusia ar fi mai slabă decât Uniunea Sovietică. Takuiu stranu prasrali, spun ei. Ne-am că..at pe o țară așa de mare, ar fi traducerea.

De ce? Cine este de vină? Propaganda, spun jurnaliștii de opoziție, vine cu niște răspunsuri clare, simple.

Nu sunt de vină politicienii sau oligarhii ruși. Nu este de vină corupția endemică. Nu este de vină incompetența celor care conduc Rusia. Nu este de vină lipsa de infrastructură. Nu este de vină lipsa educației. Nu. De vină ar fi occidentalii. Cei care le-au luat rușilor măreția. Așa că mojem pavtariti, vom repeta.

Dar nu mai există naziști, nu aveți cu cine lupta. De ce să repetați un război? Cum să nu, revine propaganda. Uitați-vă, sunt peste tot în Europa, chiar și în Ucraina.

De aici și denazificarea Ucrainei.

O întreagă cultură populară a fost construită pe ideea de “mojem pavtariti”.

Iată doar niște exemple.

Unul dintre cele mai populare filme rusești este Brat/Fratele și are două părți. Este un film pe care trebuie să-l vedeți ca să înțelegeți Rusia, un film care poate avea multe sensuri, depinde cum le înțelegi.

Ei bine, în Brat 2, un rus vrea să-l răzbune pe un hocheist rus. Ajunge în SUA și îl caută cu arma în mână pe americanul care l-a păcălit pe hocheist. Monologul rusului când îl vede pe american este simplu: ”Spune-mi, americane, în ce constă puterea? În bani? Tu ai o grămadă de bani. Și? Cred că puterea este în adevăr. Cine are dreptate este puternic.”

Dar care este adevărul? Care este dreptatea? Filmul nu spune. Îi lasă pe ruși să și-l identifice pentru ei.

Un alt exemplu care ajută la întărirea ideii de țară mare, de țară puternică este piesa extrem de populară a lui Oleg Gazmanov. Se numește ”Produs în URSS!” Este cântată la toate mitingurile politice importante. A fost cântată și pe stadion, recent, după invazia din Ucraina, imediat după discursul lui Putin.

Gazmanov începe așa:
Украина и Крым, Беларусь и Молдова – это моя Страна.//Ucraina, Crimea, Bielorusia și Moldova – asta este țara mea. Iar oamenii cântă în cor, într-o atmosferă aproape euforică.

Apoi, la un moment dat, Gazmanov enumeră de ce Rusia este cea mai tare țară din lume:
Глинка, Толстой, Достоевский, Чайковский, Врубель, Шаляпин,
Шагал, Айвазовский, нефть и алмазы, золото, газ,
Флот, ВДВ, ВВС и Спецназ, водка, икра, Эрмитаж и ракеты,
Самые красивые женщины Планеты, шахматы, Опера, лучший балет –
Скажите, где есть то, чего у нас нет?
Glinka, Tolstoi, Dostoievski, Ceaikovski, Vrubel, Chaliapin,
Chagall, Aivazovsky, petrol și diamante, aur, gaz,
Flotă, forțe aeriene, forțe speciale, vodcă, caviar, Ermitaj și rachete,
Cele mai frumoase femei ale planetei, șah, operă, cel mai bun balet. Spune-mi ceva ce noi nu avem?

Piesa place poporului. Este aproape un imn. Și oamenii rezonează cu ea. Când aud că sunt cei mai tari, rușii se întreabă, hei, dar alții de ce nu sunt de acord cu asta? De ce nu suntem la fel de bogați ca ei? Cum îi putem face să ne respecte?

Dar poate… pavtarim?

Toate acestea pot părea absurd pentru un european, pentru cineva care nu înțelege Rusia. Muratov spune că rușii și-au insuflat, în plus li se insuflă de către propagandă, că acum luptă cu naziștii, că sunt în… Al Doilea Război Mondial.

Sunt întrebat des, câți ruși susțin războiul? Hm, greu de zis. Dar ne putem raporta la câți oameni îl susțin pe Putin, cel care a inițiat invazia.

Levada Center, un institut independent de sociologie din Rusia, declarat agent străin, un fel de dușman al poporului, scrie că încrederea în Putin crescuse în martie, imediat după invazie, până la 83 la sută. În februarie era 63 la sută.

Nu este cea mai mare. În 2015, după anexarea peninsulei Crimea, Putin ajunsese la 89 la sută.

Desigur, este greu să-ți dai seama câți dintre ruși sunt sinceri când un necunoscut îi sună pe mobil ori pe telefonul fix de acasă să-i întrebe dacă au încredere în Putin. Rușii au văzut ce înseamnă ieșitul în stradă, ce înseamnă un comentariu pe rețele sociale, ce înseamnă să fii opozant în Rusia.

În acest context, o altă întrebare pe care o primesc foarte des este: de ce rușii care nu sunt de acord cu războiul nu își manifestă nemulțumirea?
Aici nu pot decât să vă rog să deschideți cartea lui Orwell, 1984, la pagina unde vorbește despre puterea cetățenilor simpli în dictatură.
Cetățenii sunt numiți de Orwell proli.

Zice, Orwell: ”dacă există vreo scăpare, ea stă în proli”. Dar credeți că prolii lui Orwell fac ceva? Se opun dictaturii, chit că sunt mulți și puternici?
Nu, ei trăiesc într-o mizerie și sărăcie îngrozitoare, nefiind conștienți de forța lor. Iar ”elita” lui Orwell este fie distrusă fizic, fie complet controlată, respectiv – obedientă.

Și nu în cele din urmă, o altă explicație a războiului “mojem pavtariti”, Putin a spus cu text deschis, distrugerea URSS a fost o tragedie!
Părerile vi le faceți voi.