Parcam. Am oprit motorul și am văzut-o pe o femeie care urla la alta. Am ieșit din mașină și m-am îngrozit. Ce era la gura ei… ”Te nenorocesc de mâna mea”, era cea mai cuminte frază pe care am auzit-o. Culmea, eram într-un cartier liniștit din București. Nu eram într-o zonă rău famată. Deși, uneori tot Bucureștiul pare rău famat.
Ce te șoca la acest scandal care creștea în intensitate pe secundă ce trecea era că totul se desfășura în apropierea unui loc de joacă. Iar locul de joacă era plin de copii. Toți copiii auzeau cuvintele alea jignitoare și pline de ură.
”Fă, hoașcă bătrână, de ce i-ai zis copilului meu că este țigan? Și ce dacă suntem țigani”, continua să urle femeia și se apropia amenințător de cea de-a doua. Se pare că era un conflict care a pornit de la niște copii. Cei mici s-au jucat, nu o fi împărțit ceva, iar adulții au continuat ceart lor. Odios!
Nu suport oamenii adulți care îi supun pe copii la astfel de experiențe. Nu suport, chit că nu e treaba mea să mă bag în certurile altora. Cineva mi-a spus că, la un moment dat, spiritul acesta civic o să-mi dăuneze. Poate că are dreptate, dar nu vreau să văd copii care iau parte la un spectacol atât de grotesc. Continue reading…
