Pe Speedy l-am zărit în parc. Era cocoțat pe stăpânul său. Afișa un calm pisicesc incredibil date fiind condițiile de călătorie. Am reușit să-i fac niște poze, dar să-l și filmez. Vedeți clipul de la finalul articolului. Speedy stătea în cârca domnului Cristian de parcă era Baghir, motanul negru din copilăria mea pe care îl țin minte torcând leneș pe sobă. Continue reading…
Tocmai ce terminasem de negociat cu fetița mea, Natalia, că nu putem porni mașina fără ca ea să stea legată în centură, că pe lângă mine a trecut o… bipedă. Nu știu cum să o numesc altfel. Ființă sigur nu era, eventual o piatră. Mamă în niciun caz nu putea fi numită. Deci, o bipedă, punct.
M-a șocat nu atât tonul cu care i-a vorbit fetiței sale, cât ceea ce-i spunea. Frântura de monolog care a ajuns la urechile mele m-a făcut să tresar. Bipeda era supărată pe fetița sa, care ca mulți alți copii se opunea plecării acasă din parc. Așa că bipeda a asaltat-o psihologic într-un hal fără de hal. Continue reading…
Tehnologia modernă, rețelele de socializare, ritmul amețitor cu care ne trăim viața au cucerit și ultima redută a omului: DRAGOSTEA.
Pe vremea când telefonul mobil era pentru sms și pentru sunat, găseai un partener destul de anevoios. În primul rând, trebuia să ieși cumva din cercul tău, din bula ta socială, școală/facultate, prieteni, vecini, loc de muncă, bibliotecă. Asta dacă voiai ceva diferit. Nu vă îmbătați cu vodcă ieftină. Nici măcar cluburile nu te scoteau din iazul în care te bălăceai. În club te duceai cu prietenii. Ele erau în cercul lor de prieteni. Să te rupi de ai tăi, să o rupi de ai ei, era mai complicat. Presupunea un efort suplimentar. Vânătoarea avea riscurile, dar și farmecul ei. Continue reading…
Bullyingul nu este o chestie nouă. Hărțuirea, intimidarea, terorizarea existau în școli încă de pe vremea noastră. O fi fost și pe vremea părinților noștri. Doar că nu știam pe atunci că e un fenomen social. Habar nu aveam că trebuie să ne ducem la psiholog. Nu se făceau campanii în masă pentru conștientizarea problemei. Îmi amintesc că noi aveam alte ace de cojoacele bullyingului. Mai jos, voi povesti o experiență personală în ”lupta” cu acest fenomen.
Pe vremea când eram elev în școală, iar apoi la liceu, nu cred că m-ar fi înțeles părinții dacă le-aș fi zis: ”tată, știi, astăzi am fost victima unui atac de tip bullying”. Tata s-ar fi uitat uimit la mine și m-ar fi felicitat: ”bravo, fă bule în continuare”. Spume, nu bule. Continue reading…
Ionică, un elev ca alte sute de mii de elevi din România, habar nu avea de nicio balenă. De fapt, învățase la biologie și geografie. Că ar fi un mamifer. Cel mai mare de pe glob. Și că trăiește în apele oceanelor. Atât. De ”jocul” tâmpit a auzit din presă, de la profesori și apoi de la părinți.
Pe Ionică nu-l prea interesează ce se scrie în ziare, ce se spune la televizor. Nu că nu ar fi un băiat deștept și curios. Pur și simplu informațiile de acolo nu-l privesc. Sunt chestii de adulți: politică, economie, probleme globale. Pe când adolescența lui se învârte în jurul altor tipuri de știri: i-a ieșit un nou coș; Elena i-a zâmbit lui Răzvan; părinții nu-l înțeleg și îl forțează să învețe prea mult; a ratat o petrecere pentru că nu l-au lăsat ai săi și iar o să fie considerat pămpălău de toți colegii, inclusiv de Elena… Continue reading…
Foto simbol! Sursa: cyclingpeace.org
Avea 50 de ani, dar nu-i arăta. Pentru că era mai slab, părea înalt. Avea o mustață pe care o mângâia mândru în timp ce vorbea. Era cărunt, îmbrăcat într-o cămașă și blugi. Avea aerul cocoșului trecut de tinerețe, dar încă în formă. Nu părea foarte bogat. Dar nici sărac nu era. Mai curând genul de om pe care l-ai pune în clasa de mijloc tipic românească: casă, mașină, vara la mare în Bulgaria. Tipul, să-i spunem Ion, a început brusc să-mi vorbească despre femei. Nu știu ce-l apucase, ne cunoscusem de puțin timp. Însă povestea interesant și l-am lăsat să-și spună ideile. Mi-a pocit numele, dar l-am iertat.
Vitali, eu am divorțat și nu regret. Cum mă vezi, la 50 de ani, nu mă mai însor. Cea mai mare prostie: să te legi la cap cu o singură muiere. Oricum, ne naștem și murim singuri. De ce să suferim într-o relație de dragul relației? Știi ceva? Dragostea este prea umflată. Nu ai cum să fii îndrăgostit toată viața de una singură. Nu există. Adică, eu văd o femeie. Îmi place de ea. Stăm împreună. Îi rabd toate ifosele și nemulțumirile o perioadă. Că ifose există la toate femeile. Dar la un moment dat nu se mai poate și îi zic: du-te, fă, la tine acasă și lasă-mă cu izmenele mele.Am făcut prostia să mă însor, dar nu mai fac. Crezi că duc lipsă de femei? Și ce dacă am 50 de ani? Încă mă țin bine, iar femeile apreciază asta la mine. Și mă acceptă așa cum sunt. O relație durează 4-5 ani. În cazul meu. După aia se duce pe gârlă toată mu-mu-mu. Rămâne doar obișnuința și relația se transformă în rahat. Nuuu, mai bine stau singur. Mă rog, stau în relații scurte. Continue reading…
Facebook-ul românesc s-a amuzat teribil la știrea venită din neantul gândirii unui consilier local dintr-un orășel din Suedia. Acesta propunea să înlocuiască pauza de masă sau să o lungească. Cu ce? Cu o pauză de sex. Simplu, logic, la îndemână. Nu? Știrea este reală. Am făcut un pic de fact-checking. În poză îl vedeți chiar pe autorul ideii. Pe scurt, omul spune cam așa: băbăieți, în comuna noastră suedeză cu nume imposibil de pronunțat natalitatea e slabă. Buuun. Uite ce facem, îi lăsăm pe oameni să meargă acasă pentru o binemeritată pauză de tăvăleală. Chiar dacă nu fac copii, tot suntem câștigați. Sunt mai puțin stresați după o babardeală ca lumea. O să vedeți că o să fie bine. Continue reading…
sursa foto: bbcccnn.com.ua
Am citit mult despre așa numitul joc ”Balena Albastră”. Pentru că știu rusa, am avut acces și la articole din țara în care a pornit ”jocul”. Părerea mea în acest moment este următoarea: da, a existat un pericol. Au existat copii care au jucat, care s-au speriat, care au alertat autoritățile. Dar până acum nu am fost convins că a existat cel puțin un copil mort din cauza acestui ”joc”. Cifrele sunt amețitoare. Unele publicații rusești au scris că au murit 130 de copii în Rusia.
Deocamdată nu există nicio condamnare. A fost arestat ”creatorul” jocului. Ori s-a vorbit de mulți așa-numiți ”curatori”, care le dau copiilor celebrele sarcini. Ultima fiind de suicid. Unde sunt? Unde sunt toți cei care ar fi ”determinat suicidul” atâtor persoane? Continue reading…