Discursul Jurnalistului rus Dmitri Muratov la înmânarea premiului Nobel pentru pace

Va ataca Putin Ucraina? Sunt întrebat asta foarte des.

Înțeleg îngrijorarea oamenilor.

Siguranța acestei regiuni, în care locuim și noi, pare să depindă de decizia unui om. Vorbesc de Putin.

Unul dintre jurnaliștii ruși în care am încredere pariază pe faptul că Putin nu va ataca Ucraina în Ianuarie. Alexei Pivovarov spune că președintelui rus îi place să surprindă lumea, să șocheze prin mișcări bruște, greu de prevăzut. Vezi Crimea. Faptul că toată lumea așteaptă ceva de la Putin îl face pe acesta să se… gândească sau răzgândească.

Numai că, vedeți voi, dragi prieteni, războiul de care vă temeți se desfășoară deja. Nu în Ucraina. Ci chiar în Rusia.

Un mare jurnalist rus, un filosof al jurnalismului, Dmitri Muratov, a ținut de curând un discurs despre război, despre Rusia lui Putin, despre drepturile omului.

Este unul din cele mai șocante, sincere și zguduitoare discursuri auzite de mine în ultimii ani. Curajul acestui jurnalist rus este la graniță cu naivitatea. Sau poate că este doar disperare?

Muratov a vorbit pe 10 decembrie, la Oslo, imediat după ce i s-a înmânat premiul Nobel pentru pace.

V-am mai povestit despre el. Este directorul Ziarului Novaya Gazeta. Ziar rusesc unde speranța de viață a jurnaliștilor este scăzută. Jurnaliștii mor, dar nu din cauze naturale. Ci pentru că sunt omorâți, împușcați. Asta ca să vedeți de ce vorbesc despre războiul care are loc în Rusia.

Apropo, când suspinați după dictatură, după un lider puternic sau după un șef de stat care să vă conducă ferm, cu o mână de fier, gândiți-vă și la faptul că într-o asemenea societate cuvintele scrise sau vorbite de jurnaliști li se întorc sub forma unor gloanțe letale.

Discursul lui Muratov este online, o să vă dau linkuri în comentarii.

Citiți-l sau urmăriți-l.

Vreau să vă spun doar că este genial. Ca în scrierile lui Bulgakov, râzi, plângi, te iau fiori de groază.

Și nu exagerez cu niciun milimetru. În sală oamenii plângeau, râdeau, îl priveau șocați pe jurnalist!

”Мир разлюбил демократию”, spune la început Muratov.

Asta s-ar traduce ca ”Lumea a încetat să mai iubească democrația”.

Am lăsat cuvintele lui Muratov în rusă ca să vedeți că această limbă are un cuvânt pentru expresia ”a înceta să mai iubească”=”разлюбить”.

Nu, nu înseamnă ură, nu înseamnă dezamăgire… Înseamnă într-un fel să nu-ți mai pese de ceva. În acest caz, de Democrație.

Ce rămâne în loc? Multă dictatură, evident.

Iar acolo unde este dictatură, este și război, ne explică Muratov.

Acesta invocă războiul din Cecenia, ororile lui și se declară un pacifist convins, care nu vrea să mai vadă mame ce sunt chemate să-și recunoască fiii desfigurați în lupte.

Poate cuvintele lui să vă răspundă la întrebarea despre atacarea Ucrainei.

”Sub influența marketingului agresiv al războiului, cetățenii se obișnuiesc cu probabilitatea lui. Ideologii actuali promovează ideea morții pentru Patrie, nu viața pentru Patrie”, spune Muratov aruncând o piatră grea în curtea propagandei rusești care justifică și promovează războiul.

Nu se oprește aici.

”Poporul este pentru stat ori statul este pentru popor? Acesta e principalul conflict de astăzi”, spune el în stil shakespearian.

În traducere liberă, ce este mai important, statul sau poporul? Care sunt valorile pe care le îmbrățișează societatea? Ce este primordial? Drepturile omului sau puterea statului?

Dă și un exemplu. Rusia este acum un rai al torturii. Pușcăriile sunt instituții ale torturii. În pușcării stau jurnaliști, politicieni. Un exemplu este Navalnîi. Problema torturii în Rusia este atât de gravă, atât de profundă, că Muratov cere un Tribunal internațional împotriva torturilor.

Jurnalismul este esențial în acest caz, crede Muratov. Aduce exemple de nenumărate anchete care au arătat adevărata față a evenimentelor. Doborârea Boeingului MH17 în Ucraina, armata privată rusească, aducerea emigranților la granița cu UE de către Lukașenko, o serie de imagini video cu torturile din pușcăriile rusești și multe altele.

”Noi, jurnaliștii, v-am arătat cum funcționează totul, ne-am făcut munca. Mai departe este datoria politicienilor”, spune jurnalistul.

Doar că Rusia nu este o țară pentru jurnaliști. Dacă acum 100 de ani bolșevicii au urcat în trenuri filosofi, oameni de știință ruși și i-au alungat din țară. Astăzi, avioane pline cu jurnaliști pleacă din Rusia de frica represaliilor.

Mulți ziariști sunt declarați oficial de către autoritățile ruse ”Agenți Străini”. Ceea ce este echivalentul termenului comunist ”Dușman al Poporului”, spune Muratov.

Probabil că mulți dintre cei care citesc ce scriu acum despre Muratov consideră irelevantă problema jurnaliștilor. Mai ales din Rusia.

Ei bine, vă răspunde chiar Muratov. Acesta susține că în mai toate limbile pământului există proverbul: ”câinii latră, caravana trece!” Apropo, există și în limba română.

Adică, jurnaliștii sunt văzuți ca niște câini care latră în zadar. Caravana își vede de drumul ei fără să-i bage în seamă. Aceasta ar fi o înțelegere complet greșită a proverbului, explică jurnalistul rus.

Adevărul este că fără câini caravana nu ar putea înainta. Câinii o însoțesc mereu, câinii sunt cei care o păzesc de șacali, lupi. Cât timp câinii latră, caravana își permite să meargă.

Jurnaliștii, ca și câinii, sunt o garanție a mișcării.

Jurnaliștii sunt un antidot împotriva tiraniei.

”Eu vreau ca jurnaliștii să moară bătrâni”, și-a încheiat Muratov discursul, apoi a cerut un moment de reculegere pentru toți cei care au murit tineri în acest ”război” rusesc.

Cei din sală s-au ridicat. O liniște asurzitoare s-a lăsat peste ceremonia de înmânare a premiului Nobel.