Zdob și Zdub și Frații Advahov au lansat piesa Trenulețul, un omagiu adus trenului “Prietenia” București – Chișinău
Un tip născut în Rusia, pe malul râului Volga, care a învățat româna ca pe o limbă străină a făcut pentru apropierea dintre Republica Moldova și România foarte multe.
Vorbesc de Roman Iagupov de la Zdob și Zdub.
Roman îi face până și pe rușii din Moscova, Piter(așa este alintat Sankt Petersburgul), Volgograd să cânte cu plăcere în limba română. Aceștia urlă entuziasmați la concertele Zdob și Zdub cuvinte pe care nu le înțeleg, dar care li se par frumoase și armonioase.
În mai, când am făcut interviul cu liderul Zdubilor, am descoperit un alt fel de Roman. Nu era vedeta de pe scenă. Era un om fascinat de România, de folclor, de limba română.
I se aprindeau ochii când vorbea despre cum a fost prin zona Oituzului să caute folclor. Era ca un copil când mă întreba care este pluralul de la cuvântul ”ou”. Era trist când vorbea de tăierile de păduri din munții României.
”Acolo(la Oituz) mă simt foarte bine. Acolo este natura puternică. Acolo este un spirit viu. Energia mă încarcă. Mă simt ok. Mă simt foarte bine. Am fost la plimbare. Am stat lângă un foc cu chitara. Am vorbit cu oamenii despre viață, despre natură. Despre tăierea pădurii”, spunea Roman Iagupov.
Roman își găsește cu greu cuvintele în română. Spre deosebire de unii care s-au născut cu română susurând la ureche, el luptă pentru fiecare expresie rostită. Asta nu are cum să nu te emoționeze.
Am scris toate acestea ca o introducere lungă. De curând Roman a mai făcut ceva impresionant pentru România și Republica Moldova.
A scris împreună cu Frații Advahov(niște lăutari fabuloși de la Chișinău) textul și muzica pentru o piesă care se numește Trenulețul. Linkul este în comentarii.
Piesa este despre trenul ”Prietenia” București – Chișinău.
Pare ceva simplu și săltăreț, dar este mai complex de atât.
Piesa are de toate, ritm, voie bună, emoție, comedie, pe foarte amuzantul Sergiu Voloc, autoironie, tristețe multă și un mesaj:
”Меrgе trеnul, раrсă zbоаră
Dіntr-о țаră în аltă țаră
Меrgе, nu роаtе рrісере
Саrе țаrа, undе-nсере
Țаrа vесhе, țаrа nоuă
Раrсă-і unа, раrсă-ѕ dоuă
Ва араrtе, bа-mрrеună
Раrсă-ѕ dоuă, раrсă-і unа.”
Basarabenii, moldovenii, rușii din Moldova, frații noștri sau cum le mai spuneți celor din Republica Moldova – sunt legați emoțional de acest tren.
Nu știu dacă există vreun cetățean moldovean care să nu fi venit la București cu trenul “Prietenia”. La un moment dat, în tren, l-am întâlnit pe marele compozitor Eugen Doga.
Chiar dacă acum lumea merge cu autocarul, cu mașina, cu avionul de la Chișinău la București, trenulețul din versurile lui Roman “transportă” o groază de simboluri. Fix ca în clip.
Covorul cu Ștefan cel Mare este un simbol, țigările de contrabandă sunt un simbol, mâncarea pe care oamenii și-o împart în tren este un simbol, polițistul român de la frontieră este un simbol, veselia firească este și ea un simbol.
