Despre Ana, căței și ucraineni
Ana, o femeie adorată de familia sa, o cetățeană respectată de societatea civilă din București, o iubitoare de animale și de natură a murit.
Condoleanțe pentru toți cei care au cunoscut-o! Condoleanțe pentru familie! Lumea a pierdut un om bun, căruia îi păsa de ce se întâmplă în jur ei! Asta trebuie să știm în primul rând.
Am vorbit cu oameni care i-au fost apropiați și mi-au spus că era iubitoare de pace și armonie. Putem bănui că nu i-ar fi plăcut să știe că lumea s-a împărțit în tabere învrăjbite după moartea sa.
În vacarmul general iscat de tragedie, pare că toată lumea vorbește peste toată lumea. Pare că ura a depășit nivelul acceptat în cadrul valorilor civilizației europene din care facem parte ori spre care năzuim.
Dar există un aspect comun al taberelor beligerante.
Am observat că aproape toți oamenii sunt de acord când spun: ”câinii nu ar trebui să ajungă pe străzi!”
Este ca o axiomă. Nu știu pe cineva care să zică, da, este bine să avem căței pe străzi, pe câmpuri.
Pe de o parte, cei cărora le pasă cu adevărat de animale nu vor să li se întâmple ceva rău cățeilor. Ei știu cât de chinuit este un animal ajuns să lupte pentru a supraviețui.
Pe de altă parte, cei care sunt înfricoșați de ideea de a fi atacați, la fel. Nu își doresc să dea nas în nas cu un animal ce își apără teritoriul ori care este înfometat.
Este importantă această intersecție în care se întâlnesc toți cei care se ceartă.
Dacă românii nu ar mai lăsa câinii aiurea pe drumuri, problema nu ar exista. Ana ar fi trăit. Ionuț ar fi trăit. Cetățeanul japonez ar fi în viață. Copilul din Teleorman nu era acum în spital.
Cum să facem asta? Cum ținem animalele în siguranță, departe de drumuri? Aici este cheia. Aici ar trebui să vină cu răspunsuri specialiștii sau autoritățile. Aici ajung și la titlul textului pe care îl citiți.
Despre căței și ucraineni.
Prieteni, știți care sunt două simboluri importante ale rezistenței ucrainenilor? Un raton și un cățel.
Ucrainenii sunt extrem de supărați pentru că în timpul invaziei, spun ei, soldații ruși au furat un raton din grădina zoologică din Herson. Ratonul a fost dus la Moscova.
Acum ucrainenii nu cer doar teritoriile cotropite de ruși, mai spun și: dați-ne ratonul înapoi. Raton, în ucraineană єнот, în rusă енот.
Cât despre cățel, cred că ați auzit deja. Este celebru. Se numește Патрон/Patron, ceea ce se traduce cartuș.
Terrierul în vârstă de doi ani a avut parte de onoruri militare. Chiar Volodimir Zelenski l-a decorat pentru ”curaj și devotament”. Asta după ce a depistat sute de mine și a salvat astfel nenumărate vieți. Mai mult, la Festivalul de Film de la Cannes, cățelului i s-a înmânat premiul „Palm Dog”.
Nu este o întâmplare că două animale au ajuns în centrul atenției ucrainenilor. Asta în condițiile în care viața oamenilor este în pericol. Foarte mulți ucraineni au o afecțiune aparte pentru animale, mi-a spus cineva de curând. Ucrainenii nu-și abandonează animalele, mi-a zis persoana respectivă, care a fost să salveze mai multe animale din război.
Mi-am amintit atunci că la începutul războiului eram la granița dintre România și Ucraina, la Siret/Porubne.
Țin minte, m-a surprins la refugiații ucraineni că foarte mulți dintre ei, în ciuda faptului că fugeau de bombe, de război și de moarte, au ținut să plece din țară împreună cu membrii necuvântători ai familiilor lor.
Mulți se refugiau cu tot cu animalele de companie. Nu le abandonaseră ca să-și salveze pielea. I-am și filmat.
Când am vorbit cu Radu Hossu, cunoscut pentru activitatea de voluntariat în Ucraina, mi-a povestit că una din activitățile sale a fost să ducă mâncare și ajutor unor voluntari care aveau grijă de un adăpost sau de adăposturile pentru animale. Închipuiți-vă, în plin război, oamenii aceia erau cu gândul la salvarea unor animalelor.
Pentru că, evident, nu toată lumea a putut, a avut timp, a rămas în viață ca să-și îngrijească companionul.
Să nu aveți niciun dubiu, Ucraina este acum printre altele și un teritoriu al tristeții pentru animale. Sunt chinuite, înfricoșate, pierdute.
Ucrainenii încearcă să le protejeze și aș putea să vă inund cu povești despre animale salvate. Dar am ales doar câteva cazuri.
Un cățel a fost salvat de niște polițiști ucraineni. Acum a devenit mascota secției de poliție. Este de mare ajutor, au observat polițiștii, mai ales când ei trebuie să însoțească un grup de copii. Cei mici uită de probleme când interacționează cu polițistul blănos.
Un alt cățel a fost scos de sub dărâmături. Nu reușea să iasă singur pentru că a fost amețit de bombardamente.
Imaginile cu niște căței care încălzeau o mâță cu pui într-o zonă militară au devenit virale.
Un salvator a scos un cățeluș dintr-o casă bombardată și nu l-a mai lăsat din brațe.
Un soldat i-a dat apă unui cățel extrem de însetat chiar din rezerva sa.
Un cățel mai blănos, salvat dintr-un incendiu provocat de bombardamente, a primit de la pompieri un nume turcesc, Bayraktar.
Am decis să vă povestesc aceste istorii pentru că eu cred în puterea exemplului. Uneori trebuie să vezi că a-ți abandona cățelul pe un câmp este din secolul trecut, iar oameni cu un caracter adevărat, chiar dacă se află în cele mai vitrege situații procedează invers.
Sunt convins că și românii pot să nu-și abandoneze prietenii patrupezi. Dar ce trebuie să facem pentru asta?
