Cel mai mare dușman al lui Lukashenco este… telefonul mobil

Cetățenii filmează, publică pe canalele de socializare, în special pe Telegram, iar jurnaliștii, inclusiv eu, vă arătăm ce se întâmplă în Belarus.
Iată încă un episod fabulos care s-a petrecut cu câteva minute în urmă în Minsk. Este proaspăt, l-am subtitrat pentru voi.

Deci, Lukashenco a pornit astăzi într-un turneu al întreprinderilor mari din Minsk. A pornit cu elicopterul, înconjurat de bodyguarzii săi.
Doar că s-a lovit de un Uhadi/Pleacă puternic. Muncitorii nu-l mai vor în fruntea statului.

Vădit enervat și supărat, Lukashenco coboară de pe scena improvizată în curtea unei fabrici, dar nu înainte de a le arunca oamenilor: “acum puteți striga Uhadi”. Zis și făcut, oamenii îi respectă îndemnul.

Când să plece cu totul din fabrică, din mulțime, un muncitor îi aruncă dur și sarcastic: “împușcă-te, ofițerule!” O trimitere la gradul se “podpolkovnik”, un fel locotenent colonel pe care Lukashenco îl afișează mereu. Continue reading…

Discursul ultimului “dictator din Europa”!

Alexandr Lukashenco a venit astăzi în fața unor muncitori de la o uzină importantă din Minsk. A venit cu elicopterul, i-a adunat pe toți muncitorii în curtea întreprinderii și le-a ținut un discurs.

Ce a urmat este… Este acel moment când simți că istoria se scrie sub ochii tăi.

Împăciuitor, cu vocea tremurândă, chiar temător, “ultimul dictator din Europa” aproape că a recunoscut printre rânduri că s-ar putea să nu fie iubit chiar de către toți cetățenii din Belarus.

Pentru prima dată de când este președinte, de 5 mandate, din 1994, 26 de ani, Lukashenco a auzit niște oameni care i-au strigat în față: neeeeeet și uhadi. Adică, nuuu și pleacă.

Reacția acestuia este pe chipul său. Pur și simplu, este uluit de ce i se întâmplă. Pe gură a reușit să scoată doar un “spasiba”. Adică, mulțumesc. Continue reading…

Partizanii moderni. Cum e să trăiești în “ultima dictatură din Europa”?

Era anul 1942. Germania fascistă ocupase aproape toată Europa, inclusiv Belarusul Sovietic. A fost anul în care au început să apară echipele de combatanți ai rezistenței beloruse. Până la finalul războiului au fost vreo 100-200 de mii de cetățeni care au dus lupte clandestine cu fasciștii nemți. Cei mai mulți făceau parte din detașamentele de partizani ce se ascundeau în uriașele păduri și mlăștini. Belarus are aproape jumătate din suprafață numai păduri.

Este posibil ca numărul partizanilor să fi fost umflat de propaganda sovietică, dar fenomenul a existat în masă și a lăsat o amprentă puternică asupra mentalului colectiv. Ultimele evenimente demonstrează asta. Alegerile, dar mai ales violențele care au urmat au scos partizanul din belorusul de rând. Un partizan modern, înarmat cu tehnologia anului 2020.

Deloc surprinzător, reprezentanții regimului Lukashenco sunt numiți ”fasciști” de protestatarii de pe străzi.

O să citiți mai jos un text despre viața partizanilor beloruși din vremurile noastre. O viață plină de violență, frică, dar și de ingeniozitate. De ultima au nevoie pentru a păcăli forțele de ordine.

Atenție, imaginile și detaliile pe care le voi înșira sunt șocante. Continue reading…

Despre ”cosmonauții” beloruși

Care este motivul pentru care poți primi o bătaie soră cu moartea în Minsk?

Primul lucru pe care îl înveți când ajungi în orașele mari din Rusia, Belarus: nu-i întreba nimic pe stradă pe milițieni(polițiști în Rusia). Niciodată. Absolut nimic. Dacă te rătăcești, dacă nu știi cum să ajungi, dacă ești în căutarea unui magazin – întreabă localnicii. Cel puțin asta ți se recomandă. Desigur, există excepții, poți da și de milițieni/polițiști buni.

În loc să te ajute, un milițian te va lua la întrebări în primul rând. De unde vii? Cine ești? De ce cauți aia? Va vedea că ești străini, îți va cere actele și, de ce nu, te va reține pentru câteva ore băgându-te în mașină(Avtozak) și ducându-te la secție pentru stabilirea identității. Că așa vrea el și are această autoritate.

Oamenii din țările foste comuniste, Belarus, Rusia și alte câteva, știu că un milițian va fi în primul rând angajatul statului, nu al cetățeanului. Iar un cetățean, mai ales unul străin, este un suspect de serviciu. Credeți-mă, nu-ți dorești să fii suspect în Belarus, Rusia. Continue reading…

Ceea ce se întâmplă în Belarus depășește orice imaginație și scenariu de film

Evenimentele se desfășoară cu o rapiditate uimitoare. Când voi avea timp, vreau să scriu un text în care vă voi povesti despre cum luptă unii beloruși în stradă, cum se pregătesc de proteste, ce tactici au și cum sunt înaintea forțelor de ordine cu un pas sau cu două. Este incredibil să vezi cum se coordonează pe rețelele Telegram. Duc un fel de război de gherilă. Adevărați partizani ai vremurilor noastre.

Până atunci, public o nouă adresare a Svetlanei Tihanovskaya. Celebra casnică, profesoară de engleză, mamă, soție și secretară… În prezent un simbol al celor care protestează și dușmanul numărul unu al lui Lukashenco.

Mai întâi să vedeți ce spune Tihanovskaya în ultima adresare: Continue reading…

Cum a fost ”plecată” Tihanovskaya din Belarus?

Protestele care au avut loc noaptea trecută în toate orașele mari din Belarus, în special Minsk, sunt de o violență și cruzime ieșite din comun. Au fost rănite zeci de persoane și a murit un protestatar, informația este oficială, recunoscută de autorități.

Totuși, știrea care a șocat Belarusul este asta: Svetlana Tihanovskaya a plecat în această noapte din țară. Asta după ce a fost reținută 7 ore de autorități și nimeni nu a reușit să vorbească la telefon cu ea. Din ce scriu jurnaliștii beloruși, Tihanovskaya a plecat în Lituania.

Din primele informații, înțeleg că în cele 7 ore a fost pusă în fața unor presiuni și alegeri dificile. Probabil că vom afla în curând despre ce este vorba. Continue reading…

Cine sunt belorușii? De ce nu auzim și nu prea știm multe despre ei?

Mi-am început dimineața cu această întrebare. A venit de la o persoană extrem de bine informată, altfel nu m-ar fi surprins mult.

M-a pus pe gânduri și mi-am dat seama că are dreptate. Belarus este la 1300 de km de noi, este în Europa, dar nu știm mai nimic despre această țară. Nici de bine, nici de rău. Știm doar despre Lukashenco supranumit ”ultimul dictator din Europa”, despre declarațiile lui belicoase și… cam atât.
Dar cine sunt oamenii de acolo? Ce vor? Cum au răbdat atâția ani și de ce s-au revoltat abia acum?

Am fost în Belarus, am interacționat cu cetățeni beloruși, am urmărit presa de acolo, voi încerca să emit niște observații care ar putea să vă ajute să-i înțelegeți.

Încep subiectiv, cu două cântece. Îmi vin în minte imediat când mă gândesc la această țară.

Primul cântecel este din filmul Belâye Rosi/Roua albă, unul din cele mai blânde, mai cuminți și mai sufletiste comedii din câte mi-a fost dat să văd pe lumea asta. Îmi place mult filmul, l-am văzut de nenumărate ori și știu replici pe de rost. Continue reading…

Despre revoluția brățărilor albe din Belarus transmisă prin Telegram

Revoluție. Am auzit acest cuvânt cu puțin timp în urmă în presa rusească. Este vorba de TV Rain, televiziune de opoziție online din Rusia. Dacă jurnaliștii ruși îi spun așa, păi, să vă descriu în câteva cuvinte cum arată această “revoluție” care se întâmplă chiar în aceste momente.

În toate orașele mari sute de mii de oameni s-au adunat în zonele centrale și protestează. Belarușii sunt supărați. Consideră că au fost furați la aceste alegeri. Nu sunt de acord că Tihanovskaya a pierdut. Îl văd învins pe Lukașenco.

Între timp, reprezentanții câtorva secții de vot din orașele mari, inclusiv Minsk, au ieșit în fața cetățenilor să anunțe că Tihanovskaya a câștigat în acele secții. Distanța față de Lukashenco este uluitoare. De câteva ori mai mare. Anunțurile au fost întâmpinate cu urale. Președinții acestor secții refuză să semneze protocoalele cum că Lukashenco ar fi învins. Continue reading…