Gradinita de stat versus gradinita privata. Intamplari reale povestite de o mama

sursa foto: www.adevarul.ro

sursa foto: www.adevarul.ro

Absolut toate gradinitele din Bucuresti au grupele mai mari decat prevede regulamentul elaborat de Ministerul Educatiei. Nu exista nicio gradinita de stat din Bucuresti care ar respecta aceasta regula. Cel putin eu nu am gasit niciuna. Si am vazut ceva gradinite. La unele sunt si cate 15 copii in plus, fata de 20 cati ar trebui sa fie, la altele doar 5. In functie de cat de maleabil este directorul.

Toate gradinitele au cate o educatoare la grupa. Ar trebui sa fie doua, dar salariile sunt mici. Astfel, educatorile de la stat stau toata ziua ca sa incaseze doua salarii micute, din care sa faca unul mai maricel, sa poata trai din el. Cele care rezista fizic, fac si ore suplimentare pe la alte grupe. Deci, educatoarele de la gradinitele de stat chiar sunt extenuate si majoritatea lor fara chef. Ingrijitoarele, 99%, sunt fara niciun fel de vocatie. Nu stiu ce diplome or avea, dar li se citeste nepasarea, sictirul pe fata de la distanta. Am vazut ingrijitoare care brusca un copil de vreo 3-4 ani ce tocmai a facut pipi in pantaloni. Bineinteles, am anuntat conducerea acelei gradinite. Mi s-a spus ca vor cerceta cazul. Dar tipetele si atitudinea dura fata de copii e la ordinea zilei in gradinitele de stat.

Continue reading…

De ce nu se dau ajutoare sociale in bautura, tigari si pariuri sportive?

Pariuri sportive

”-E ultimul milion si il tin pentru ecografie!”

Sunt vorbele unei femei, tinere, insarcinate. Le-am prins din mers, cu urechea in timp ce, dimineata, ieseam din bloc. Statea pe banca si tragea cu pofta dintr-o tigara si sorbea dintr-o cafea la un leu paharul. M-am intors sa o mai vad o data. Am privit-o in ochi. Frumusica, vesela, cu zambetul pe buze. I se vedea burtica daca te uitai atent. Statea de vorba cu un tanar. Nu era trista sau disperata. Doar a constatat niste fapte.

Cand vin acasa, seara tarziu, dupa o zi lunga si grea de munca, trec pe langa multe, multe blocuri. In fata blocurilor stau relaxati pe banci barbati, femei. Am impresia ca toata strada este inecata de fum si de miros de bere sau vin. Asta e. Merg mai departe. Nu am puteri sa-i observ prea bine. Cea mai mare dorinta, dupa o zi de lucru, este sa ajung la dus, sa mananc si sa ma culc. Oamenii care stau in fata blocurilor sunt insa la fel de proaspeti si plini de viata la orice ora vin eu acasa. Continue reading…

Legea antifumat s-a fumat

Am avut si am destui colegi, amici, cunoscuti fumatori cu care interactionam. Nu m-a deranjat niciodata. Nu le-am zis sa-si stinga tigara. Nici nu m-a preocupat subietul. In afara de latura financiara, cand imi spuneau unii ca o duc greu, dar gasesc vreo 500 de lei pe luna sa dea pe tigari, nu m-a mirat nimic la fumatori.

Asta pana cand a aparut fetita noastra si a trebuit sa ies de doua ori pe zi in parc, la locul de joaca. Atunci am inteles ca situatia e chiar critica. Nu de putine ori am vazut mamici care reuseau sa tina intr-o mana tigara si telefonul, iar in alta bebelusul. Sau alt tablou. Toata familia: mama, tata, bunicii si cel mic sunt la locul de joaca. Toti fumega in jurul celui mic. Toti cu tigarile intr-o parte ca sa-si fereasca odrasla de fum, dar indreptandu-l catre alti copii. Nu mai spun de cazuri in care copilul sta in nisip, se joaca si face o gramajoara din… mucuri de tigara pe care le gaseste acolo. Continue reading…

Cum sa gasesti mancare bio, naturala, eco sau pur si simplu sanatoasa in Bucuresti? Experienta personala

Nu ma pot lauda cu vreo educatie alimenara deosebita. Dimpotriva, nu cred ca mi-am pus problema ce ajunge in stomacul meu pana sa raman insarcinata. Stiam ca, in perioada sarcinii, anumite produse sunt interzise, cum ar fi mezelurile, conservele, caviarul, alcoolul sau acidulatele. Dar, cam atat.

Intrebari serioase mi-am pus la alaptare, dar in special cand se apropia debutul diversificarii bebelușului. Cu cat ma documentam mai mult, cu atat mai temeinic se instala panica. Nitrati, E-uri, substante date animalelor sau plantelor pentru a le grabi cresterea, coloranti si toate cancerigene. Practic m-am trezit ca orice produs alimentar contine, mai mult sau mai putin, otrava. Cum sa-i dai copilului de sase luni, constient, asa ceva?

Am ajuns la minunata concluzie ca ar trebui sa mancam BIO. Dar de unde le iei? Am cautat mai intai sa vad daca exista producatori BIO in Romania. Acum au aparut mai multi, cu patru ani in urma erau cativa care se jurau ca produc doar cu ”sapa si apa” totul, numai ca majoritatea erau la etapa de a obtine certificatele care sa ateste acest lucru. Oricum, cand vorbim despre producatori din Romania trebuie sa stim ca acestia au doar produse de sezon si nu sunt asa de accesibili. Preturile lor sunt destul de mari. Ei insisi sunt destul de departe. In afara Bucurestiului cel putin. Unii ti le aduc acasa, insa numai cand pot si doar ce au in stoc. Continue reading…

Legenda lui Tarzan, poveste de adormit… spectatorul în sala de cinema

Am mers la filmul acesta cu multe așteptări. Tarzan este unul dintre eroii mei preferați. Când aveam 10 ani am primit o carte. Cartea despre Tarzan. M-a enervat ruda aia erudită care s-a gândit că aș fi interesat să citesc ditamai cărțuloiul. Așa că l-am aruncat cât colo. Peste ceva vreme, însă, am început să citesc de curiozitate şi nu mi-am putut dezlipi ochii de aventurile lui Tarzan preț de câteva zile. Citeam cu nesaț chiar și noaptea. A fost una din cărțile care mi-au binecuvântat copilăria. Mi-am permis o introducere lungă și personală ca să înțelegeți de ce țin așa de mult la această poveste. Acum, despre film. David Yates, regizorul, cel care a făcut o treabă bună cu seria despre Harry Potter, a dat cu liana în baltă de data asta.

Nu am pretenția ca Legenda lui Tarzan să fie o copie fidelă a cărții. Până la urmă nu te duci la cinematograf să vezi pe ecran ceea ce ai văzut cu ochii minții. Cu toate acestea, Legenda lui Tarzan nu se apropie nici la 10 la sută din spiritul eroului din junglă. Tarzanul lui David Yates nu are sare şi piper. Șters, fără carizmă. Mai mult om plictisit, decât om crescut junglă.

Atenție, spoilere.

Continue reading…

Cum să-ți alegi meseria? Cu mai mult pragmatism ca să nu mori de foame peste 3-4 ani

S-au terminat emoțiile BAC-ului. Ai trecut. Nu ești printre spărgătorii de semințe. Sincere felicitări! Acum urmează ceva extrem de complicat. Ceva care îți va marca/schimba viața. Nu sunt cuvinte mari. Este vorba de alegerea unei cariere. Nu știu dacă s-a schimbat ceva între timp în școli, dar, pe vremea noastră, cu foarte puțin timp în urmă, acum 10-15 ani, școala îți dădea o hârtie în mână că ai dat BAC-ul și îți oferea cu generozitate un picior în fund. Ferice de cei care știau din timp și le plăcea o profesie. Oameni fără griji. Restul, 70-80 sau chiar 90 la sută, habar nu aveau ce facultate să facă, ce profesie să aleagă…

Continue reading…

Recenzia de film. Warcraft – DA! X-Men: Apocalypse – NU!

Warcraft

Probabil ai auzit că filmul Warcraft este după un joc de calculator. Am o oroare de la filmele făcute după acest calapod. Se crează impresia că Hollywood-ul, în pană de idei, scoate de la naftalină un joc de calculator, bagă niște efecte speciale, încropește o poveste lacrimogenă, presoară nișe umor de grădiniță și pizza cinematografică e gata. Umple burta, distrează ochiul și, cel mai important, îi îmbogățește pe producători. Ce mai contează că nu rămâi cu absolut nimic după un astfel de film? Așa că nu mi-am consumat până acum timpul cu filme de acest gen. Warcraft a fost o excepție. E unul din puținele jocuri care m-a prins un pic în mreje: chiar dacă nu am patima jocurilor electronice, Warcraft mi-a mâncat câteva ore din viață. Dar poate că trailerul a avut ceva din Stâpânul Inelelor, împletit cu niște Urzeală a Tronurilor? Ori poate că SF-urile încă mai au gust la Hollywood? Sau poate toate la un loc… Nu regret că m-am uitat. Warcraft este dovada vie că regula are, de regulă, excepții.
Continue reading…

Cum să anulezi o amendă și cum să câștigi în instanță împotriva Poliției Rutiere?

Contestatie 1 Contestatie 2

Situație reală prin care a trecut un prieten. Era în coloană. Stătea la semafor. Din spate venea, nino-nino, ambulanța. Prietenul meu a decis să lase ambulanța să treacă. A intrat pe contrasens. Ambulanța a trecut înaintea sa. Totul bine și frumos, doar că atunci când au pornit mașinile – l-au oprit băieții de la poliția rutieră. ”Depășirea coloanei, mers pe contrasens. Aveți aici procesul verbal, amenda de 700 de lei și o să fiți pieton pentru 3 luni. Semnați”, i-a explicat scurt polițistul. Prietenul, să-i zicem Gicu, a semnat, dar la rubrica specială de a scris că nu este de acord cu amenda și sancțiunea.

A doua zi a plătit amenda: jumătate, 350 de lei. Apoi a făcut contestația în instanță sau întâmpinarea. Nu știu cum se numește, că nu stăpânesc prea bine limbajul juridic. Cert este că a dat Poliția Rutieră în judecată, că l-a amendat și sancționat complet aiurea. Vedeți cererea scrisă de prietenul meu în pozele de la acest articol. Norocul prietenului meu este că a avut martor. Poliția nu s-a prezentat fizic în instanță, dar a cerut ca judecătorul să nu ia în considerare depozițiile martorului. ”Fac asta frecvent. Motivează că martorul ar ține cu șoferul sancționat”, mi-a spus prietenul.
Continue reading…