Duelul sau amorul aricilor :) (VIDEO)

Era ora 23.30. Mergeam pe islaz. De fapt, pe un bine întreținut gazon, unde iarba era tăiată la milimetru. Și cum mergeam așa, în noapte, doar ce aud un pufăit puternic. Semăna cu sunetul scos de o stropitoare automată. Aș fi mers mai departe, dar mi-am dat seama că este ceva în neregulă.

Chestia este că eu auzeam o singură ”stropitoare”. Și nu auzeam cum țâșnește și cade apa pe iarbă. O fi fost una defectă? Curiozitatea a învins și am intrat pe gazon să văd cu ochii ce auzeam în întuneric.

Scena pe care am descoperit-o este ruptă din documentarele de pe Animal Planet. Am filmat-o. Continue reading…

Campionatul mondial din 1994, Hagi, podul de fotbal peste Prut

Hagi. Pentru mulți dintre voi numele lui este sinonom cu tot ce este sau a fost bun în fotbalul românesc. Pentru mine este mai mult decât sport, a însemnat România. Și nu sunt cuvinte mari. A fost o realitate pe care o s-o explic în acest articol. Nu de alta, dar a început campionatul Mondial și m-au năpădit amintirile.

L-am descoperit pe Hagi, am descoperit echipa națională a României când împlinisem 10 ani. Era vara anului 1994. Până atunci Hagi nu însemnase nimic pentru mine, pentru tatăl meu, pentru frații mei, pentru foarte mulți din jurul nostru. Asta pentru că… nu auzisem de el. Vă vine să credeți? Români care până la Mondialul din SUA nu aveau habar de existența celui mai bun fotbalist român din toate timpurile?

Mondialul din 1994 a fost primul campionat pe care l-am văzut în limba română: pe teritoriul fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneși a fost transmis de Televiziunea Română în paralel cu Televiziunea Rusă. Uniunea Sovietică sucombase în 1991. Iar noi am ales, evident, Televiziunea Română, doar vorbeau pre limba noastră.

Ce să vă zic? Mulți aflau brusc că nu sunt “moldoveni”, că nu vorbesc “moldovenește”, că poporul lor nu e doar între Nistru și Prut. O lume întreagă le era dată peste cap. Aveau impresia că s-au trezit dintr-un coșmar de tip Matrix. Continue reading…

Cel mai mare dușman al celor care merg la sală este…

Telefonul mobil, desigur. Aparatul ăsta este teribil de nociv. Mai ales în cazul oamenilor dependenți(ca mine) de Facebook, Instagram, Youtube, dar și de multe alte tâmpenii fără de care omul modern nu poate respira.

Nu vă lăsați prostiți de tehnologie. Luptați cu dependența. Am văzut oameni care imediat după o serie de exerciții au stat 15 minute cu telefonul în mână. Efectiv au pierdut vremea pe Facebook.

Dacă te duci la sală, păi, concentrează-te pe ce ai de făcut. Naiba să-l ia de telefon, că tare periculos mai e… Continue reading…

Am găsit Mașina Timpului și am intrat într-un apartament din timpurile comuniste(foto)

Când vezi așa ceva din stradă, nu ai cum să nu intri. 🙂 Târgul acesta a apărut peste noapte, vizavi de locul meu de muncă. Așadar, curiozitatea m-a mânat în interior. Și… am intrat într-un fel de Mașină a Timpului.

 

Peste tot erau aranjate tot felul de obiecte ale unei Epoci în care m-am născut, dar am trăit foarte puțin. Mi-s cunoscute aproape toate aceste aparate. Mă rog, e mult spus aparate.

 

Genul acesta de televizor mi-a mâncat copilăria. Al meu, unul de producție rusească, era alb-negru și avea o mare problemă. Îi jucau cadrele când se încingeau prea tare lămpile. O dată, de două ori pe lună mergeam să-l reparăm. Duceam televizorul la reparat mai des decât mergeam la biserică. Și când se enerva tata, îi trântea o palmă grea. Sireacul, funcționa o săptămână. La un moment dat, i-am descoperit în spate un buton pe care îl învârteai și îi țineai cadrul – nu mai fugeau în stânga sau în dreapta. Ei bine, unul dintre noi ținea cadrul, ceilalți se uitau la televizor. Pe urmă făceam cu schimbul. 🙂

Continue reading…

Primul concert la pian al Nataliei(Video)

Între el și Natalia a fost dragoste la prima vedere. El a plăcut-o din prima. Ea l-a îndrăgit de la prima notă. Natalia s-a lipit de pian și s-a îndrăgostit de acest instrument așa cum nu am mai văzut până acum.

Încă nu știe să citească un cuvânt foarte bine, îi este greu să ducă o propoziție până la capăt, dar atunci când se așează în fața unui pian, notele de pe portativ capătă sens. Pentru mine e chineză, pentru ea e ceva melodios și ușor de interpretat. A reușit să învețe să citească note înainte să poată citi cuvinte. Iar aci nu poate fi vorba decât de pasiune. Îi place să cânte la pian! Mult.

Are deja micuțul, foarte micul ei repertoriu. Iar la serbarea de sfârșit de grădi a fost prima dată când a cântat cu public: colegii ei de grădi, care nu au mai auzit-o cântând până acum, dar și bunici/părinți/rude.

Continue reading…

Nicio zi fără sport! Cum am reușit?

Din scurta mea experiență de ”fitness addicted” am observat că îi șochez pe oameni când le spun că merg la sală în fiecare zi. Chiar așa e! Număr pe degete zilele din ultimul an când nu am făcut sport.

”Nu este obositor, nu-ți ajung 2 sau 3 zile pe săptămână?”, mă întreabă ei. Răspunsul este simplu. Desigur, fiecare alege pentru sine doza de sport la care poate și vrea să se expună, dar la fel de bine pot întreba: ”cum, chiar mănânci în fiecare zi?”

Să faci sport zilnic nu este o corvoadă, ci o plăcere. Dar trebuie să descoperi plăcerea asta. La un moment dat te obișnuiești atât de mult, că devii dependent. Dar ce mișto sună: sunt dependent de sport.

Mă mai întreabă lumea: ”dar nu te epuizezi? Nu ajungi să fii prea obosit?” Continue reading…

Idei de vacanță! Treceți Prutul… pentru DescOPERĂ – Festival de Muzică Clasică în aer liber(CONCURS!)

Mă întreabă lumea, știindu-mă născut peste Prut,

”Vitalie, ce aș putea vizita acolo?”

Eu le înșir câteva locuri de interes, le vorbesc frumos despre Chișinău și îi îndemn să treacă Prutul, în special vara. E păcat, le zic. Păcat să fii român, să ai o mașină la dispoziție(deși poți merge lejer cu trenul, cu mașina) și să nu te duci până în Republica Moldova. De regulă, cei cărora le-am recomandat să meargă să treacă Prutul au fost mulțumiți. Le-a plăcut. Mult.

Au venit cu o groază de stereotipuri distruse. ”Moldovenii sunt ospitalieri”, îmi zice lumea surprinsă. De parcă poate fi altfel… Apropo, eu am o problemă cu adresarea asta, ”moldovenii”.

”Pfff! Moldoveni? Nu sunt moldoveni, sunt români toată ziua, de aia v-a plăcut atât de mult acolo, că vă simțiți ca acasă”, le explic eu binevoitor.

Acestea fiind spuse, dragilor, am o veste și mai bună pentru cei care vor să descopere ceva interesant la Chișinău, în Moldova. Am o recomandare care o să vă facă să-mi mulțumiți de un milion de ori. Eu accept mulțumirile, iar recomandarea este mai mult decât gratuită. Vă dau și două bilete moca la festival. Continue reading…