Erou la 6 ani! Povestea fratelui mai mare!

M-am emoționat teribil citind despre băiețelul care și-a salvat surioarele mici, una de un an și alta de numai 3 luni. Puștiulică are 6 ani, iar pentru mine este eroul anului 2016. Mai aveam puțin și plângeam. Foarte, foarte emoționant. Descrierea evenimentelor o găsiți aici.

Pe scurt. Emanuel este fratele mare, cel responsabil de două suflețele mici și frumoase. Surioarele sale. Sunt crescuți de bunici pentru că părinții au plecat la muncă în afara României. Mogâldeața de 6 ani s-a trezit dimineața. Rămase singur în casă cu fetițele. Bunicul, la pădure, tăia lemne ca să aibă de pus pe foc. Bunica plecase fuguța până la alimentară. Așadar, cei trei pui de om erau la mila lui Dumnezeu. Emanuel a pus televizorul, dar în acel moment s-a produs nenorocirea. Ceva o fi făcut un scurt circuit, perdelele au luat foc. Casa a început să ardă.

Doar că o minune de la Dumnezeu s-a întâmplat. În loc să iasă din casă speriat și să-și lase surioarele pradă flăcărilor, Emanuel găsește în sine stăpânire de adult. O ia de mânuță pe una din surioare. Cea care are puțin peste un an. Apoi o ia din pat pe cea de numai 3 luni. Mi se rupe inima. Cum să nu plângi? Micuțul și-a salvat de la moarte sigură surioarele. De mânuță, desculți, cei trei au ieșit din casa care fumega și care peste puțin timp s-a transformat în scrum. Continue reading…

Impostoarele

picioare

Mă bucur pentru femeile care au reușit în viață datorită soților lor mult mai în vârstă, dar și foarte, foarte bogați. Au fost cucerite de șarmul de bărbat la un metru 60 cu chelie sau de contul consistent din bancă? Este fix treaba lor. Mă lasă rece, chiar dacă alegerea le-a fost profund mercantilă, iar dragostea acestor femei trece prin contul soților.

Presupun că nu este ușor să te măriți cu un bărbat cu bani, chiar dacă are de 3 ori vârsta ta. Au reușit! Bravo! Mă bucur pentru ele. Efortul este consistent, iar acum își pot trăi viața în liniște. Își pot pupa broscoiul în fiecare seară înainte de culcare. Se pot bucura de BMW-ul roșu. Doar că, vedeți voi? Treabă complicată. Ele nu pot sta liniștite, în palatul lor de cleștar. Aceste femei, după ce au ajuns doamne înstărite, trebuie să-i învețe pe alții cum e cu viața. Continue reading…

Top țepe pe care le-am luat de la taximetriști în București

3912127829_444b5a2930_o-2

Taximetriștii din București. Categoria de oameni de la care am avut de pătimit cel mai mult. Relația noastră de zece ani este plină de povești. Acum, că mă uit în urmă, par să fie haioase. La vremea aceea erau niște coșmaruri. Eram atât de supărat, săturat și plictisit de taximetriști, că preferam să stau în stație să aștept un autobuz, tramvai mai mult decât e cazul, dar să nu urc în mașina galbenă generatoare de probleme. Din cauza taximetriștilor mi-am luat mașină. Vă ziceam, au fost multe povești. Iată top 5 cele mai spectaculoase.

1. Pe primul loc este țeapa pe care mi-am luat-o cu prima mașină de taxi în care am urcat vreodată în România. S-a întâmplat acu 10 ani. Tocmai ce coborâsem dintr-un microbuz Chișinău-București, care mă lăsase la Universitate. Era pentru prima dată când călcam în București. Prima, prima dată în viața mea. Aveam 20 și un pic de ani. Eram cu două genți la purtător. În una aveam mâncare. În a doua cărți. Toată averea cu care venisem de la Chișinău. Taximetristul, un bărbat între două vârste, m-a citit instantaneu. Mă uitasem pe ușă, pentru că știam care sunt tarifele. Era ok. Am urcat. Trebuia să ajung de la Universitate până la Alba Iulia. O cursă normală ar fi costat cel mult 15 lei. Nu era aglomerație. Doar că aparatul taximetristului nu știa asta. Se învârtea ca nebunul, dându-mi palpitații. A observat privirile mele de căprioară rănită. Așa că mi-a zis: ”știi ce, văd că ești abia venit. O să-l opresc ca să nu plătești prea mult!” Un gest generos. Când i-am spus prietenului meu la care mă cazasem că am plătit 50 de lei de la Universitate până la Alba Iulia a râs o săptămână. Taximetristul nu mi-a furat 40 de lei. Mi-a furat dreptul la viață pe o săptămână. Continue reading…

Să iubim România, decent, demn!

4014406427_6de2766c04_b

La mulți ani, România! Să nu îi crezi pe toți cei care îți jură dragoste veșnică și țipă, își rup părul din cap, își sparg cărămizi de piept ca să demonstreze ce fel de patrioți sunt. Dragă Românie, am ajuns să cred că dragostea de țară nu se țipă. Se șoptește în surdină, în intimitate. Știi tu, cum se face orice dragoste. Ce vreau să-ți spun? Am observat, dragă Românie, o regulă puțin plăcută. Cu cât este mai vocal cel care urlă că te iubește, cu atât este mai mică dragostea lui reală. Hoții, criminalii, corupții și altă faună urlă destul de puternic despre patriotismul lor. Oare de ce?

Oamenii normali își afișează dragostea cumpătat. Cu demnitate. Pentru că dragostea față de țară este ca ochii din cap. Nu ai de ce să urli toată ziua bună ziua că ai ochi, nu-i așa? În schimb, orbul va vorbi mereu despre vedere. Flămândul va vorbi mereu de mâncare. Bolnavul doar despre sănătate, iar trădătorul, coruptul… despre dragostea de țară. Continue reading…

Nunțile, botezurile noastre – niște dezastre financiare

nunta

Vorbeam cu un amic. Nu este genul care să-și facă nunta/botezul pentru a câștiga bani. Dar mi-a mărturisit cu jumătate de gură că experiența sa a fost un dezastru financiar. Abia s-a terminat petrecerea, că a venit patronul localului și i-a zis: ”știți, trebuie să ne dați restul banilor.” Când a numărat banii ”câștigați” i s-a dus inima în călcâi. Nu-i ajungeau și nu avea suficienți. Așa că și-a lăsat nevasta baltă, s-a dus să caute în tăria nopții un bancomat. A găsit, a plusat. Nu mi-a mai spus dacă a stat la dietă vreo lună să acopere gaura din bugetul familiei. Dar era destul de cătrănit. Așa că nu am mai întrebat.

Să discutăm sincer. O nuntă, un botez este o cheltuială. O să auziți des: ”nu fac nuntă sau botez să câștig bani!” Bun, dar poate nu mai faci deloc. Poate că e o cheltuială prea mare. Știți vorba aia? Nu te întinde mai mult decât îți e plapuma? Ni se tot dă exemplul vesticilor. O comparație complet aiurea. În primul rând, ei au alte tradiții. Ori când vorbim de nunți, botezuri, este vorba de tradiții.

Continue reading…

Cea mai tare poveste a unei beții studențești

SURSA FOTO: www.imdb.com

În articolul de azi o să vă spun povestea celei mai tari beții. Am auzit-o de la un prieten, care se jura că îl știe pe personajul zero al istorioarei. Este atât de mult grotesc în această poveste, că v-aș recomanda să mergeți în altă parte, dacă sunteți o persoană sensibilă. Nu? Continuați să citiți? Bine. O faceți pe barba voastră.

Așadar, suntem în Chișinăul anilor 2000, într-un cămin studențesc, cum sunt cu zecile prin Chișinău. Nu dăm nume ca să nu supărăm, dar povestea este prea frumoasă ca să o iau cu mine în mormânt. Beția despre care vă povestesc avea un motiv: era ziua de naștere a lui, să zicem, Igor. Acesta și-a adunat prietenii din cămin, dar și de prin alte părți. I-a adus la el în cameră și s-au pus pe chefuit. Evident că nu au băut carbogazoasă și cafea. Vodka a fost de bază, iar mâncarea o fudulie. Continue reading…

Copiii noștri, sclavii noștri

copii-munca

sursa: The Sun

România a dezbătut aprins câteva zile povestea din The Sun. Din acest scandal eu am rămas în cap cu imaginea copiilor care asamblează jucării acasă, cot la cot cu mama lor. Evident, să câștige un ban. Nimic nu m-a impresionat mai mult decât imaginea asta. La fel cum mă impresionează copiii care trag sapa pe câmp. Copiii care lucrează în grajduri, pe lângă animale. Copiii care fac munci grele, de adult. Poate părea deplasat, dar jurnaliştii englezi au pe undeva dreptate. Copiii din zona Europei noastre sunt exploatați prin muncă.

La fel de adevărat este că de cele mai multe ori nu se poate altfel. Dacă nu-și pun copiii la muncă, multe familii nu pot supraviețui. Și nu vorbesc de abuzuri. Vorbesc de familii ”normale” formate de oameni normali. Într-o familie normală copilul muncește de multe ori cot la cot cu părinții. I se dă o sapă după puteri. I se pregătește o lopată. Și trage, puiule, trage, te-am născut sărac, deci, trage. Mi-e o milă de mă năpădesc lacrimile. Știu că părinții care îşi pun copiii la muncă sunt nevoiți să facă asta. Nu-i învinuiesc. Mi-e tare ciudă însă pe societatea noastră din cauza căreia părinții îşi muncesc copiii.

Continue reading…

Cristofor Aldea-Teodorovici ne invită la un concert gratuit de 1 decembrie! În București! Zic să mergem!

concert-cristofor

Cristi Aldea-Teodorovici este un tip talentat și mișto. Că e talentat nu am dubii. L-am auzit cântând și… vine din Republica Moldova. 🙂 În plus, este fiul genialului compozitor Ion Aldea-Teodorovic și a talentatei Doina Aldea-Teodorovici. Nu sunt cuvinte mari, Ion Aldea-Teodorovici chiar a fost genial. Este incredibil ce face fiul Cristofor pentru memoria tatălui său, a mamei sale. Pe Cristi e plăcut să-l auzi cântând. O desfătare.

Ne-am lămurit cu talentul. Acum, de unde știu că e mișto? Păi, l-am observat, l-am văzut în multe rânduri. Am discutat cu el. Poate nu e cușer, dar o să vă povestesc o fază la care am asistat. Eram în autocarul Chișinău-București. Am mers toată noaptea. În acel autocar era și Cristofor. Uite-așa, fără fițe, fără prea multe fumuri în cap. Omul circulă cu autocarul Chișinău-București. Nu era prima dată. Asta, spre deosebire de unele ”vedete” din Moldova. Dar nu asta voiam să vă povestesc. Stăteam în autocar, mai vorbeam de una de alta. Continue reading…