Am lăsat-o să intre singură în grădiniță, să se descurce și… am realizat cât de mare e!

Vine ziua aia când realizezi că ai o fetiță atât de mare… Te uiți și nu înțelegi cum reușește să crească sub ochii tăi așa de repede. De parcă s-ar grăbi să se arunce în sus, să se lungească, să sară spre maturitate.

Eu, tatăl Nataliei, sunt uimit. Oare așa se mirau și părinții noștri?

Astăzi a fost ziua în care mi-a cerut, pentru prima dată în viața ei, să nu o însoțesc până în grupă, la grădiniță. Am lăsat-o la vreo 10 metri de poartă și i-am spus că poate merge. În mânuța ei de balerină avea gentuța, iar geaca galbenă de albinuță contrasta cu ziua gri.

Nu i-a venit să creadă. A făcut câțiva pași. S-a uitat apoi spre mine și mi-a zis ca un adult: ”tati, să ai o zi frumoasă!” Continue reading…

Sunt nemuritor datorită ei!

 

Poza asta este ceea ce iubesc eu cel mai mult la noi doi. Că ea mă suportă. Că m-a acceptat așa cum sunt. Că fluturii ăia există în stomacurile noastre. Că, deși nu se vede, micuța noastră Natalia este acolo și se uită la noi.

Dragostea nu este pentru o zi. Nici măcar pentru trei ani. Căci, ce să vezi? Dragostea nu durează trei ani(ce teorie interesantă). Iubirea durează cât lupți pentru ea. Continue reading…

Dragoste în vremea… facebookului

Cei doi erau îndrăgostiți. Se vedea de la o poștă după felul în care își sorbeau din priviri profilele de Facebook. Deși stăteau față în față, fiecare își ținea telefonul la nivelul nasului și… comunicau pe messenger.

Dragoste adevărată, virtuală, nu ca aia reală, plină de clișee și romantlâcuri expirate.

Se cunoscuseră pe Tinder, iar aplicația a decis fără drept de apel că sunt compatibili. Extrem de compatibili. Cine sunt oamenii să se opună deciziei unei mașini? Erau la prima întâlnire, iar relația părea că se așează pe făgașul normal.

Continue reading…

Întâlnire în parcare

– Ah, nu-mi vine să cred, ce mă bucur să te văd, dar ce bine arăți, cea care turuia era o doamnă cu părul oxigenat, tapat de parcă avea un smoc de lână în cap.

Eram în mașină, în parcarea unui magazin și așteptam pe cineva. Lângă mine se opriseră două familii cu câte un copil. Nu mă observaseră și își vedeau entuziasmate de întâlnire.

– Mulțumesc! Și tu arăți foarte bine. Cred că ai mai slăbit, cea care răspundea era o roșcată cu părul tăiat scurt. În timp ce cele două doamne își făceau complimente, domnii își strânseră mâinile și se întrebau ceva de mașini.

Nu m-a interesat ce au mai vorbit, ce și-au mai spus, îmi vedeam de telefon. După schimbul de amabilități, cele două familii s-au despărțit. Una a rămas la mașina lor, cealaltă a plecat. Nu înainte de a stabili că se vizitează cât de curând.

La un moment dar am auzit-o pe femeie mormâind către soțul ei: Continue reading…

La Veneția – Vlogul de luni de pe cojocari.ro

Mâine se termină Carnavalul de la Veneția. Noi nu am reușit să ajungem, așa că nu putem să vă spunem cum e printre măștile alea ciudate și rochiile de toate culorile. În schimb, putem să vă povestim cum e vara la Veneția. Am fost vara trecută, într-o zi de luni. De ce luni? O să vedeți în vlog.

Veneția este un oraș pe care să-l vizitați de mână cu iubita.

Veneția este orașul în care trebuie să te pierzi și să rătăcești până nu te mai țin picioarele.

Veneția este orașul pe care trebuie să-l vezi cel puțin o dată în viață. Bine ar fi să-l vezi de 70 – 80 de ori.

Am vizitat Veneția cu Maia. Iar acum, în avans de 14 februarie, vlogul acesta de luni este un fel de cadou pentru ea, frumoasa mea gondolieră pe viață. Continue reading…

Dacă eram Elon, l-aș fi trimis în cosmos, la volanul Teslei

Mergeam liniștit cu CojoCar-ul prin Militari. Eram pe Iuliu Maniu. Am văzut-o în retrovizoare cum venea. O Supernova. Modelul de la Dacia. Avea ceva cosmic în ea. Adică o viteză mult prea mare, un vuiet năucitor și părea că se dezmembrează în mers ca un meteorit ce a ajuns în atmosferă.

Io ce să-i fac? Eram în coloană, pe banda întâi, circulam regulamentar.

Și cum venea cometa asta semidezmembrată, face bâști de volan și se pune în fața mea. Io, frână de să claxonez cu nasul. El, bâști de volan pe banda a doua, bruscându-l pe alt șofer.

De regulă, în astfel de situații, zici, ducă-se pe pustii și nu-ți faci mari probleme. Doar că povestea are o continuare. Continue reading…

Iar s-a luat curentul în sectorul 3 din București

Și din noi beznă în zona Dristor, sectorul 3 din București. La Deranjamente spun ca vom avea curent la “ora 24”, dar nu au precizat ziua.

Nu știu cât mă mai ține bateria la telefon. Deci, sunt aproape sinistrat în plină capitală europeană.

Partea bună, în seara asta avem program prelungit de somn.

Dar voi ce faceți când rămâneți fără curent?

PS: un prieten vede o conjurație întreagă, crede că există cineva care și-a pus în gând să crească natalitatea în sectorul 3. De parcă avem și grădinițe pentru asta… 🙂

Later Edit: Curentul a revenit înainte de ora anunțată. 🙂

Am făcut o liniuță cu o șoferiță sexagenară și ea… a învins

Mașina din fața mea, un model Dacia Sandero de culoare albă, împletea benzile cu rapiditate uimitoare. Parcă era la curse. Bâști, bâști… Când pe o bandă, când pe alta… A depășit toate mașinile și a ajuns prima la semafor. Printr-un noroc(mașinile depășite au făcut dreapta, unde aveau intermitent) am ajuns în dreptul ei. Mort de curiozitate m-am uita să văd cine este la volan.

Am explodat în râs. Fără să vreau, vă jur. La volanul Daciei Sandero era o doamnă care nu părea să aibă mai puțin de 60 de ani. Dar cel mai curios era că în dreapta și în spate erau niște doamne la fel de respectabile ca ea.

Așadar, închipuiți-vă o mașină plină de fete ieșite la distracție, noaptea, în oraș. Singura chestie mai neobișnuită era vârsta fetelor. Mult peste limita de pensionare. Continue reading…