Am fost la concertul lui Eugen Doga. O ocazie pe care o ai o dată în viață! (Video)

Eram în sala Ateneului și savuram una după alta compozițiile lui Eugen Doga. Când a fost anunțat, nu am crezut. Chiar El va cânta celebra sa ”Eterna”? Chiar Eugen Doga? La 80 de ani? Da, așa a fost. A ieșit cu ”muzicuța” pe scenă și a început. Notele curgeau din nai, din orchestră, din degetele Maestrului Doga, inima bătea cu putere. Simțeai că viața este frumoasă și merită să o trăiești. Sunetele alea erau magnifice. Nu știu dacă o înregistrare poate reda ce simți pe viu în sala Ateneului. Iată cum a fost:

Continue reading…

Unde se termină ce vrea părintele și unde începe ce vrea copilul?


Eram la balet cu Natalia mea cu ochii verzi. O ajutam să se echipeze pentru curs. În acel moment a intrat un tată cu o fetiță. I-am urat succes Nataliei și ne-am despărțit. Fetița intrată în vestiar era vădit supărată. ”Tati, ți-am zis, nu vreau la balet”, continua ea cel mai probabil un refren pe care îl cânta de acasă. Tatăl fetiței s-a uitat cumva jenat la mine. S-a întors către fetița lui și i-a zis ușor panicat, dar fără răutate: ”am vorbit deja despre asta, hai, îmbracă-te!” Continue reading…

Doi copii au murit, noi ne certăm…

Cei care practică alpinismul spun, cu foarte puține excepții, că un copil nu are ce căuta pe munte să facă alpinism de performanță la vârstă fragedă. Mai sus aveți o părere care pare să fie bine argumentată.

Înțeleg de aici, dar și de la alți ghizi, că pericolul este infinit mai mare pe munte decât, să zicem, pe terenul de fotbal. Muntele nu ar avea cartonașe roșii… Asta spun experții și e bine ca ei să vorbească!

Dacă specialiștii, alpiniștii, ghizii vin cu argumente, spun lucrurilor pe nume și nu se erijează în procurori. ”Păreriștii” aduc acuzații, argumente subțiri, în schimb, sunt niște procurori mai răi ca la DNA. Este obositoare atitudinea asta, pe bune. Atâta virulență și ceartă pe niște lucruri la care nu te pricepi. Ok, crezi că părintele acela trebuie să stea în închisoare. Dar de ce să-l ataci pe unul care nu este de acord cu tine. În regulă, consideri că fără efort și dăruire la limita pericolului de moarte nu există performanță, dar de ce să-i faci albie de porci pe cei care nu îți împărtășesc viziunea? E ok să ne expunem pe marginea subiectului, dar nițică decență ar fi binevenită. Continue reading…

M-ați emoționat!

Brusc, Facebook-ul meu s-a umplut de fericire. Lumânări, candele, copii cu gingii roze și multe fețe luminoase erau în tot feed-ul. Chiar și glumele erau drăguțe, plăcute, binevoitoare. Brusc, oamenii cu care m-am întâlnit pe drum mi-au zâmbit. Brusc, nimeni nu mai claxona pe stradă. Brusc, forfota din magazine era altfel. Fie și pentru o zi, minunea s-a produs. Noi am devenit mai buni. Dacă asta nu este o minune, atunci nu știu ce ar mai putea fi… Continue reading…

Banditul cu sentimente

Când a intrat în camera noastră de cămin, aceasta a devenit brusc… cămăruță de cămin. Dar ce zic eu? A devenit cămară de-a dreptul. Omul avea mult peste 2 metri. Un cap ca de taur. Gâtul la fel. Era gros și lat cât un dulap. Venise la un amic cu care stăteam în camera respectivă. Era ziua amicului. Fără prea multă vâlvă, ne-am așezat la masă și ne-am pus pe citit cărți. Glumesc. Cine a văzut vreodată cărți într-un cămin de studenți? Am scos sticlele de vodcă la doi litri și ne-am pus pe… lecturat. Eu, ne antrenat în astfel de lecturi încercam să mă fofilez. Continue reading…

Speedy, motanul care călătorește pe un biciclist(video)

Pe Speedy l-am zărit în parc. Era cocoțat pe stăpânul său. Afișa un calm pisicesc incredibil date fiind condițiile de călătorie. Am reușit să-i fac niște poze, dar să-l și filmez. Vedeți clipul de la finalul articolului. Speedy stătea în cârca domnului Cristian de parcă era Baghir, motanul negru din copilăria mea pe care îl țin minte torcând leneș pe sobă. Continue reading…