Moldofițoșii

Tineri, cu zâmbet ca la Hollywood, în haine scumpe, de firmă. Coboară din mașini cu nume cu o singură literă: X, Q – probabil nu ar reține numele automobilelor cu mai multe litere. Ei sunt spuma moldovenilor tineri. Ei sunt ceea ce la Chişinău se numește “Glamur”. Eu le zic moldofițoșii. Și asta pentru că îi poți vedea în cluburi de fițe din Chișinău, unde un moldovean obișnuit ar da pe o bere o jumătate de salariu. Îi poți vedea în localurile la modă cu o cafea în față – o cafea pentru care un moldovean obișnuit ar munci o săptămână.

Citeşte mai mult »

Chişinăul – un oraş sovietic

Mă simt străin la Chișinău. Mă simt străin în orașul care mi-a fost atât de aproape, atât de drag odată. Aş spune mai multe, nu-mi place să stau în Chişinău decât o zi, două. Nu de alta, dar mă simt foarte puţin confortabil. Aş avea o groază de motive să spun asta. Ca pieton nu ai niciun respect de la şoferii care te forţează să sprintezi pe trecerea de pietoni de parcă ai fi Messi în faţa porţii. Ca şofer nu ai niciun respect din partea altor “colegi de trafic”, care nu te lasă să treci nici în ruptul capului. Eu am cedat la un moment dat, dar nu nervos. Am zis, cel mai deştept cedează, aşa că i-am lăsat pe zmeii de pe şosea să-mi ia faţa, să se bage peste mine fără să-i claxonez. Pur şi simplu mă feream de ei. Încercam să nu-mi lovesc maşina. Ce folos din faptul că am dreptate dacă stau cu maşina buşită?

Citeşte mai mult »

Moldova trădată de Vest?

L-am întâlnit la Chișinău. Este genul de om care știe mai multe decât poate spune. Știe despre Rusia, știe despre Ucraina, știe despre România și, evident, știe despre Republica Moldova. Acest om are acces la multe informații. Informații care nu apar în ziare, nu se discută la televizor. Nici că se poate altfel, doar e… Mda, nu pot să vă spun cine este omul respectiv. O să-i zic… Japonezu. Deși nu am cum să vă dezvălui identitatea lui, mă simt obligat să vă spun ce crede Japonezu despre situația Republicii Moldova în contextul conflictului din Ucraina. Este important și ar fi păcat ca informațiile să rămână doar în capul meu, în condițiile în care vizează soarta întregii Moldovioare.

Citeşte mai mult »

Cu un picior în Europa: Fâs Control sau Cum am clubăngit prin Chișinău? Episodul 2

În articolul anterior vă descriam aventura de noapte prin Chișinăul ascuns. Atât de ascuns, încât cei fără bani, cei care abia își duc zilele de la un salariu la altul nu au cum să pătrundă. Cluburile de fițe din Chișinău, după cum spuneam, sunt apanajul spumei capitalei celei mai sărace țări din Europa. Nu intri acolo decât dacă ești îmbrăcat foarte scump ori dacă arăți ca o prostituată în călduri. În Chișinău există oameni cu bani – bani foarte mulți. Aceștia trebuie să se distreze undeva – doar nu s-or duce în fiecare zi la Milano sau Paris… Unde să o facă în altă parte decât în niște cluburi cu pretenții exagerate și unde o vodcă este cât o pensie medie din Moldova? Acești oameni cu bani nu cred că ar fi foarte fericiți să stea cot la cot lângă niște coate goale. Așa că s-a introdus și Fâs Controlul care îi triază pe cei care nu ar avea bani de cheltuit.

Citeşte mai mult »

Cu un picior în Europa: Cum am clubăngit prin localurile de noapte din Chișinău? Episodul 1

Într-o pornire ușor masochistă am decis să văd cum arată Chișinăul de noapte, Chișinăul păcătos și ascuns. Mai exact, am vrut să descopăr cum e prin cluburile din Chișinău. A fost o experiență jurnalistică… ciudată. V-o spun din capul locului: m-am simțit prost, incomod și nu m-am distrat deloc. În cluburile de noapte din Chișinău ești ca într-un film ieftin cu gangsteri ruși. În loc să fie relaxată, atmosfera pare mai curând încordată. Băieții au, cu puține excepții, privirea rece, tăioasă, privirea de killer căutat de Interpol. În ceea ce le privește pe fete, le vezi și ai o singură întrebare: de ce sunt îmbrăcat ca niște prostituate? Să nu mă înțelegeți greșit. Sunt conștient că într-un club nu te duci înveșmântat ca la o mănăstire, cu toate acestea există o deosebire de la cer la pământ între a te îmbrăca sexy și… ca o curvă. Vă rog să-mi iertați limba franceză.

Citeşte mai mult »

Cu un picior în Europa: Bogaţii Moldovioarei, nişte ţărani în Porsche

Moldova este profund imorală prin diferenţa uriașă dintre două pături social-economice: cei foarte bogaţi şi cei foarte săraci. Am fost şi printre unii, şi printre alţii. I-am studiat un pic şi pot să vă spun că este o diferenţă de la cer la pământ. Să nu mă înţelegeţi greşit: diferența este una strict financiară. Atât. Moldovenii săraci sunt oameni din sate, ţărani simpli care trudesc din greu pământul, care nu prea au citit cărţi, care, în majoritatea lor, nu prea ştiu să se distreze altfel decât să bea. Şi moldovenii bogaţi sunt nişte ţărani, care nu prea au citit cărţi, care, în majoritatea lor, nu ştiu să se distreze altfel decât să bea. Poate să se şi drogheze.

Citeşte mai mult »

Cu un picior în Europa: De ce nu dansează moldovenii când se scot vizele?

De ce nu se bucură moldovenii că s-au eliminat vizele?” Se întreabă pe facebook un fost premier al Republicii Moldova. Se întreabă și compară eliminarea vizelor de la noi cu același eveniment din România, din Bulgaria… Cică frații noștri români au dansat, au ieșit în stradă entuziasmați. “Moldovenii de ce nu dansează“, este curios domnul Sturza? Domnule Sturza, domnilor deputați din AIE, domnule Leancă nu vă mai bosumlfați că știrea despre eliminarea vizelor nu-i aruncă pe oameni într-o transă religioasă. Nu vă mai îmbufnați că moldovenii nu apreciază la justa valoare evenimentul. Ați găsit pe cine să aruncați vina pentru ineficiența structurilor statului, pentru sărăcia în care trăiesc moldovenii.

Citeşte mai mult »

Cu un picior în Europa: Șoferii din Chișinău nu sunt din Uniunea Europeană!

Aviz tuturor celor care vor să meargă cu mașina în Moldova, în special prin Chișinău. În primul rând, orașul arată ca după bombardament: dacă nu sunt ciuruite de gropi, atunci cu siguranță străzile sunt vălurite, iar asfaltul arată ca un deșert cu mii de dune. În al doilea rând, “calitatea” șoferilor este execrabilă. Domnilor șoferi din Chișinău, v-o spun direct în față, sunteți răi, sunteți neatenți, nu respectați regulile de circulație și nu dați dovadă de minim respect în trafic. Asta v-o zice un om care șofează și supraviețuiește zilnic într-o junglă a traficului: în București.

Citeşte mai mult »

Cu un picior în Europa: În cea mai săracă ţară abia adie a Uniune Europeană

Ora 13.00. Ajung în siguranţă la vama Albiţa-Leuşeni. Un fior plăcut de dor mă trece. Aştept cu nerăbdare să mă văd în Moldovioara mea dragă. Vameşii români sunt extrem de binevoitori. Poate pentru că sunt… singurul din coloană: în faţa mea nicio maşină. Le dau ambele paşapoarte. Vameşul, un bărbat între două vârste, se uită ciudat la mine şi mă întreabă cu accent moldovenesc de peste Prut: “di şi mi li dai pi ambele?” Îi zic: “pentru că am dublă cetăţenie”. După mirarea de pe faţă realizez că moldovenii cu dublă cetăţenie, de regulă, nu fac asta. Urmează întrebările obişnuite: ce transport, am ceva interzis? Răspund corect şi sunt liber să trec la “moldoveni”.Aici sunt obligat să fac o paranteză, vama moldovenească mi s-a părut tot timpul mai îngrijită, mai curată, mai frumoasă decât cea românească. Nu ştiu de ce nu se gândeşte statul român să investească mai mult în partea sa de vamă… Nu este doar o intrare în România, ci o uşă în Uniunea Europeană.

Citeşte mai mult »

Prologul unui jurnal de calatorie

Azi, 1 aprilie, voi fi toata ziua in drum spre Moldova, spre Chisinau, spre Cuizauca. Eu si drumul. Drumul care ma duce acasa. Drumul care stie ca azi, 1 aprilie, este ziua mamei mele, asa ca nu ma va retine prea mult. Pe 1 aprilie o sa fiu din nou copil: o sa-mi revad locurile natale. De cand nu am fost pe acasa? Heheheheeee! De vreo 7-8 luni.
-
La multi ani, mama.
-
De pe 1 aprilie incep un fel de jurnal de calatorie prin Moldova mea straina. Cel mai probabil se va numi ‘Cu un picior in Europa’. Nu-l ratati. O sa fiu la fel de dur cu rautatile si la fel de duios cu bunatatile. Al vostru, Vitalie.

Demisia, doamnă ministru Pelincuță!

5 copilași bine hrăniți, mutrele pline de noroi, blonzi, ochii albaștri, măriți de atenția pe care le-o acordăm, clipeau aproape concomitent. Se uitau la mine, cel care le ceream să se prezinte și să-mi spună ai cui sunt. Îmi scoteam bagajele din mașină, când i-am observat pe plozi. Niciunul nu părea să fi trecut de vârsta de 6 anișori. Abia ce ajunsesem acasă, în satul meu de baștină, undeva în nordul Moldovei și am fost plăcut surprins să văd că acesta nu a îmbătrânit ca multe altele: tocmai 5 pici aveau treabă pe lângă mașina mea. Mare lucru într-o țară din care se pleacă pe rupte.

Citeşte mai mult »

Moldovenii sunt români

Scriu aceste rânduri la ora 00.00. Am ajuns acasă târziu, motivul – un dineu organizat de OSB(Organizația Studenților Basarabeni) cu ocazia Unirii Basarabiei cu România. Mulțumesc pentru invitație, Mihaela. Este plăcut să întâlnești într-un singur loc multe fețe cunoscute… pe facebook, pe blog. Fețe cu care ai polemizat mai mult sau mai puțin acid, dar cu care nu ai avut șansa să te vezi până acum. Îmi cer scuze de la George Damian, cu care nu am reușit să vorbesc pe îndelete la dineu. Oricum, George, nu am fi reușit, muzica a fost infernal de tare, nu te puteai auzi într-o conversație. Să nu mă înțelegeți greșit, mult stimați organizatori, mie îmi este dragă muzica, mai ales că au fost niște piese din folclor de ne-au rupt sufletul, dar tare mi-ar fi plăcut să vorbesc mai multe cu Tudor Cojocariu, de exemplu. Să aud mai bine ce vrea să spună și să nu urlu la urechea lui ca într-un club din Centrul Istoric. Dacă nu știți cine este Tudor Cojocariu, vă recomand să-i citiți articolele din Timpul – un sociolog la bază, care bate la fund majoritatea așa-numiților editorialiști de la Chișinău. Repet, muzica a fost frumoasă, dar prea tare, iar acesta este singurul minus al dineului.

Citeşte mai mult »