Căștile și austriecii

Eram într-o excursie într-un oraș vestic și extrem de civilizat pre nume Viena. O fostă capitală de imperiu de o frumusețe rară. Dar vreau să pun accentul pe ”civilizație”.

Mi-a atras atenția un fapt minor.

Deci, mergeam pe străzile superbului oraș și am văzut atârnând de o ușă niște căști de telefon. Nu cred că erau extraordinar de scumpe. Au fost scăpate pe jos ori uitate de cineva. Altă persoană le-a pus pe mânerul ușii unui magazin. Poate le găsește proprietarul neatent.

Am trecut pe lângă acele căști. Peste ceva vreme, să fi fost vreo jumătate de zi, la întoarcere, căștile erau tot acolo. Puțin probabil ca proprietarul să le mai recupereze. Cu toate acestea căștile nu și-au făcut alt proprietar de pripas. Oamenii treceau impasibili pe lângă ele și nimeni nu s-a gândit, ce-ar fi dacă… 🙂 Continue reading…

Primul an de școală și Doamna!

Spre deosebire de începutul anului școlar, plin de activități festiviste, cu trilioane de poze și cu multă emoție, sfârșitul anului școlar a trecut scurt, sec și… cu o singură poză. (Nu e asta de mai sus, pe asta am făcut-o într-o vacanță în Viena, cu Castelul Schonbrunn în spate)

Poza de final de an am primit-o pe whatsapp. Era făcută la perete, într-un colț de clasă. Din instantaneu, îmi zâmbea fericită Natalia și, aș îndrăzni să spun, extrem de fericită Doamna ei învățătoare. Este foarte frumos să muncești cu copiii. Nu oricine ar putea. Doar că frumusețea asta este extrem de energofagă. 🙂

Am primit poza, am analizat-o o secundă și am aruncat cât colo telefonul. Eram grăbit și foarte ocupat. Mai târziu m-a lovit revelația. Bre, tată fără minte, fetița ta a terminat anul de școală. Primul an de școală din viața ei.

Am căutat poza. Am studiat-o cu mai multă atenție. Am văzut un copil plin de energie, toată cu plus, care îmbrățișa o femeie veselă, cu ochii albaștri, pe care nu puteai să nu o îndrăgești… Continue reading…

Prejudecata

Urma să zbor cu o cursă low cost cu fetele mele. Am întârziat cu check in-ul online sau și-au făcut prea mulți check in-ul plătit, dar ne-am trezit pe locuri diferite. Asta e. Să-mi fie de învățătură.

Am ajuns în avion cu gândul de a vedea dacă găsim înțelegere și ajutor din partea altor pasageri care să accepte un schimb de locuri.

Am intrat, ne-am așezat și am așteptat să se liniștească lumea.

Maia și Natalia erau pe locurile lor câteva rânduri mai în spate. Lângă ele stătea o doamnă care părea trecută de 50 de ani. Eu avusesem norocul să prind un loc foarte bun(vezi poza). Loc la picioare, berechet. Mai rar la Low Cost. Cu gândul că am ce să ofer la schimb doamnei de lângă fetele mele, m-am dus către ea. Am afișat un zâmbet plăcut și am întrebat-o dacă vrea să facem un schimb. Răspunsul a fost scurt: Continue reading…

City Break la Viena, Castelul Schonbrunn

Ați fost vreodată la Viena? Nu? Nici noi. Până ieri. Weekendul acesta nu am avut voie și nici curaj să refuzăm invitația lui ”Herzog” Radu cel frumos. Deci, iată-ne aici. În Viena. Superba Vienă. O să enunț concluziile finale, înainte de a depăna amintirile unui City Break fabulos. Așadar, merită toți banii, tot timpul și fraier am fost că până acum nu am vizitat Viena, deși este la o oră de zbor cu avionul de București.

 

Puteți zbura cu Austrian, zburați cu Taromul. Asta dacă vreți să evitați low costul. Prețurile nu sunt greutatea voastră în aur. Puteți găsi între 100 și 150 de euro dus-întors de persoană. Dar noi am fost cu Ryan Air, de fapt, Lauda. Am plătit 250 de euro pentru trei persoane dus-întors.

 

Cu copilul în Austria? Daaaa. De zece ori da și o dată nu. Mă rog, depinde de antrenamentul vostru fizic și de greutatea copilului. Sunt multe de văzut, iar căratul în brațe sau în cârcă face parte din frumusețea statutului de tată. 🙂 Continue reading…

Am câștigat la loterie :)

Nu am câștigat niciodată nimic la vreo loterie. Nimic, nimic, nimic. Sunt atât de ghinionist la faza asta, încât dacă aș fi singurul participant și doar un singur bilet câștigător, e foarte probabil să pice un meteorit și să îmi strice momentul de glorie. Adică să câștig și eu ceva la o loterie.

Doar că ghinionul ăsta s-a spart zilele trecute într-un mod surprinzător. 🙂

Eram la o petrecere. Organizatorul ne-a anunțat că domnii și doamnele ”cheflii”, în număr de vreo 50 sau chiar mai mulți, vor participa la o tombolă.

Premiile? Cel mai mare era o vacanță. Apoi urma un sac de drumeție. Cred că erau și altele. Așadar, a urmat momentul tragerii. Continue reading…

Am fost la Aladdin

Daaaaaa. Noul Aladdin este un film frumos și bun. L-am văzut cu Natalia, iar mai jos o să vă spun părerea mea despre el. Cu bune și cu rele. Dar mai mult cu bune, așa cum intuiți deja.

Să spunem din capul locului că Nati a fost încântată de producție. E și greu să o faci să nu-i placă așa ceva colorat, frumos, cu cântecele, scânteietor și cu o poveste accesibilă.

Deci, dacă simțiți nevoia să mergeți cu copilul la un film care să-l țină în scaun 2 ore, go for it. Nu simți cum trece filmul.

Treaba este că nici tata/mama nu trebuie să se plictisească prea mult. Nu a fost cazul. Vă zic io. Continue reading…

Am fost la concertul Carla’s Dreams!

Am ajuns la concertul celor de la Carla’s Dreams și am privit în jur cu ochii cât cepele. După ani bun de la explozia fenomenului Carla’s sunt în continuare șocat să văd cântându-se în București despre ”zarplata”, despre ”pohui” și multe alte cuvinte din argoul basarabean.

M-am aplecat către jumătatea mea mai frumoasă:
– Maia, tu realizezi că noi suntem singurii de la concertul ăsta uriaș care înțelegem cuvintele?

Maia a râs înfundat. Se simțea bine. Se simțea ca la Staraya Pochta sau ca la Râșcanovca, cartiere din Chișinău care nu erau prea sigure în anii noștri de studenție și unde se vorbea exact așa.

De parcă dorind să-mi infirme gândul pe care abia îl verbalizasem, solistul Carla’s Dreams a strigat de pe scenă: ”cine e din Moldova să ridice mâinile!”

Continue reading…

S-a băgat în față la coadă…

Mega Image Shop&Go. Un magazin micuț, la colț de bloc. Stau liniștit la coadă. Am în mâini o pâine și o Sana. Îmi vine rândul să plătesc. Deschid gura, dar rămât mut.

– Un pachet din ăla cu argint…

Nu, nu eu cerusem țigări. În fața mea s-a postat un tip care își începuse nestingherit shopping-ul. M-am uitat în spate la cei de la coadă să văd dacă au observat și ei că s-a schimbat ordinea. Făceau fețe, fețe.

Am zis să fiu eu cel cu inițiativa, deh, că tot eram primul de lângă cetățeanul cu tupeu.

– Nu vă supărați, e o coadă aici, i-am zis calm.
– Așa și?, mi-a răspuns.

Acum e momentul să vi-l descriu. Genul de băiat cu maiou mulat pe burta proeminentă, cu părul gelat, care își ține cheia de la mașină ostentativ în față, să se vadă ce conduce, dar și pentru a-i fi la îndemână când vrea să-și aranjeze ceara în urechi. Continue reading…