Aventurile Creței cu Ochii Verzi la un concurs de Miss. Poze

Fata mea este model, vorba cântecului. Dar nu este un model obișnuit. Creața cu Ochii Verzi este un model… pentru mine. Natalia nu este schimbată de oameni, de statut, de evenimente importante. Ca mulți copii, Creața cu Ochii Verzi se poate simți perfect jucându-se în nisip sau defilând lângă niște modele care participă la un concurs de Miss. Aceeași stare, același om. Îmi place asta la copii și învăț de la ei, să nu te lași atât de impresionat de anumite lucruri. Să fii tu însuți. Continue reading…

Cerșetoarea din Italia

Plimbarea pe străzile pietruite ale orașului vechi s-a dovedit a fi extrem de interesantă, dar obositoare. Când deja nu ne mai simțeam picioarele, am găsit o terasă salvatoare. Ne-am prăbușit pe scaune și am comandat ceva de băut să ne stingem setea. Soarele Italiei era sus pe cer, dar nu ne topea canicular. Era o zi superbă, noi în vacanță, încercând să ne pierdem pe ulițele înguste ale orașului din Nordul Italiei. Nimic nu ne strica buna dispoziție și atmosfera de vacanță. Continue reading…

Tradiție nord-italiană: absolvenții de liceu/facultate umiliți, înjurați pe stradă într-un ritual bizar și haios

Uitați-vă la poza de mai sus. Ce înțelegeți de acolo? Vedeți o tânără îmbrăcată într-o rochie ponosită, udă din cap până în picioare, murdară, cu o sticlă în mână. Dacă v-aș spune că tânăra a absolvit liceul sau facultatea din orașul italian Padova și acum se bucură, m-ați crede? Greu de crezut, dar așa este.

 

Continue reading…

Sunt eroul Creței cu Ochii Verzi

Când Creața cu Ochii Verzi își dorește ceva… tot universul conspiră să i se îndeplinească dorința. De data asta ea voia să se cațere în spatele meu. S-a uitat la mine cu ochii săi verzi și mi-a zis cu vocișoară de îngeraș:
– Tati, poți să mă iei în spate? Te roooog, iar ochișorii i s-au umezit și au început să arunce scântei.

 

Continue reading…

Sunt cetățean european și am drepturi… O comparație în aprozar

Niște cetățeni europeni din România stăteau la coadă la aprozarul Lidl. Erau două cozi, a câte 5 oameni la fiecare. La o coadă, subsemnatul. De noi s-a apropiat o doamnă cu coșul plin. Era însoțită de un domn. Soțul, probabil. Păreau aproape de pensie sau deja acolo. Deranjată de ordinea lucrurilor, doamna s-a uitat peste ochelarii de pe nas, și-a înfipt mâinile dolofane în șolduri și a vorbit cu voce stridentă: “mai deschideți o casă! Că nu am toată ziua la dispoziție pentru voi!”

Clientul nostru, stăpânul nostru – angajații Lidl au aprins semnul de casă deschisă, iar într-un minut acolo era un om care vindea. Uraaa, și-au spus alți cetățeni europeni în gând. Imediat au sărit spre casa deschisă dând din coate și răsturnând un suport pentru umbrele. Astfel că doamna cu coșul plin, pentru că se mișca mai greu, s-a trezit că se formase altă coadă în fața sa. Ce-i drept, nu mai era a 6-a persoană din rând, ci a patra. Triumfătoare s-a uitat în jur. S-a uitat la soțul ei și… a început să pună obiectele cumpărate pe bandă. Când a ajuns la casă și-a luat din nou aerul supărat: ”of, că tare greu ne mai mișcăm în magazinul acesta, iar nu reușesc să fac nimic pe acasă!” Vânzătorul nu a zis nimic, le-a urat sec: ”o zi frumoasă”. Continue reading…

BAC-ul ca metodă de tortură a copiilor

Poză simbol! SURSA

Am văzut multă lume bună care se laudă pe facebook zilele acestea cu notele copiilor lor după examenul de BAC. Fata mea/băiatul meu a luat nota cutare(foarte bună) și va merge la facultatea cutare(extrem de prestigioasă), spun părinții pe facebook. Este clar, oamenii sunt extrem de mândri și, desigur, au motive întemeiate. BAC-ul este încununarea unor eforturi uriașe din timpul anilor de liceu, școală. Când spun uriașe diminuez amploarea muncii copiilor. Iar asta este partea nevăzută și tristă a acestor anunțuri pline de mândrie paternă: ”fiul meu/fiica mea are note bune la BAC”.

Problema este că notele bune la BAC ne-au întunecat mințile. Doar asta ne interesează din educație. Numai spre asta tindem. Nu știu dacă este vina noastră. Dar sigur o mare parte din vină o are sistemul de învățământ. La cât învață astăzi cei mici, la câtă muncă depun, la ce teorie absurdă este băgată cu polonicul în creierașele lor sprintene… Mă înfior. Ce teorie? Teroare de-a dreptul. Sincer, nu aș vrea să fiu în pielea lor. Toți cei care comentați aiurea cum că nu o să aibă cine să vă plătească pensiile, vedea-v-aș la BAC. Nu munciți nici 10 la sută din cât bagă sărmanii copii.  Continue reading…

Justiția de pe facebook

Opinia publică de pe facebook poate fi năprasnică. Dacă, Doamne ferește, ți se întâmplă ceva spectaculos, dur, neplăcut, te decizi să verși totul pe facebook, iar povestea ta se viralizează… Maică Sfântă! Trebuie să ai nădragii tari. Să nu se rupă. Nu contează că ești o victimă. Va trebui să dai samă unor mii, ba chiar unor sute de mii de oameni. Repet, chiar dacă ești o victimă, trebuie să fii conștient/conștientă de asta.

Oamenii nu o să dea o ceapă degerată pe sentimentele, pe fricile, pe trăirile tale. Vei fi în centrul atenției și presiunea publică va fi uriașă.

Povestea ta, ajunsă în spațiul virtual, nu va mai fi a ta. Va dezbătută, reluată, întoarsă din toate părțile. Pregătește-te în acest sens. Continue reading…

O femeie a fost agresată verbal de un ”bărbat” în trenul București – Constanța! Ce a greșit în abordarea acestei situații conflictuale?

foto simbol, sursa: dailypost.co.uk

Istorioara din tren, pe care am citit-o pe facebook, m-a supărat. Nu vă ascund. M-am gândit la soția mea, la fiica mea, la mama mea, dar și la alte femei dragi. Dacă erau ele în locul celei care a pățit-o… Pentru că nu mai găsesc postarea, o să vă explic în câteva cuvinte ce s-a întâmplat. (Vă rog, dați în comentarii linkul la postare, în caz că știți despre ce vorbesc)

Așadar, trenul București-Constanța. O femeie cu un copil de doi ani stau la o măsuță din vagon. Copilul vrea să deseneze. De femeie se leagă un ”bărbat” care nu mai contenește cu apropourile, apoi cu insultele. La început i se bagă în suflet cu ideile lui despre faptul că un copil nu este al mamei, ci al societății. Apoi că femeia este ”nef..tă” și multe altele neghiobii la adresa femeii, chestii urâte pe care nu o să le înșir aici. Postarea s-a viralizat pe facebook unde adunase în momentul în care o citisem vreo mie și ceva de share-uri. Era și o poză cu acel individ, iar ”bărbatul” pare să fi fost identificat de cineva. Evident, nu o să pățească nimic. Rușinea de a fi expus pe facebook de către o femeie nu înseamnă nimic pentru astfel de inși.

Dacă este așa cum se povestește în postare, respectivul are grave probleme la mansardă și e nevoie de un specialist bun să i le rezolve. Să vorbești astfel cu o femeie, din punctul meu de vedere, te descalifică. Nu mai ești ”bărbat”. Este inadmisibil chiar dacă femeia a folosit un ton mai nepotrivit. Ignori, îți vezi d’ale tale, nu o bagi în seamnă, dar cel mai important, nu o jignești. De ce? Pentru că ai pălărie, pana mea, ești bărbat. Asta nu se învață niciunde. Bărbăția ori există, ori ba!

Totuși, trebuie s-o spun răspicat, femeia a greșit din perspectiva abordării unei situații conflictuale. Există niște lucruri pe care nu le faci. Continue reading…