Republica Moldova, cea mai săracă țară din Europa unde o mână de oameni își cumpără cele mai scumpe mașini! (GUEST POST by Bogdan Alecu, Ziarul Financiar)

BMW AURIU

Articolul de mai jos este scris pentru blogul meu de unul dintre cei mai buni jurnaliști pe piața auto din România, Bogdan Alecu. L-am rugat să-l scrie după ce am văzut că a publicat câteva analize în Ziarul Financiar despre mașinile de lux care se vând uimitor de bine pentru Republica Moldova. Bogdan Alecu spune că Republica Moldova este cea mai săracă din Europa, iar eu îi dau dreptate. Mai jos o radiografie a celei mai ciudate piețe auto din Europa.

Piața mașinilor noi și ieftine din Republica Moldova, cât a unui județ din România
Piața auto a Republicii Moldova este fără doar și poate una dintre cele mai surprinzătoare ale Europei, unde se vând mașini puține, dar foarte scumpe, unde majoritatea populației trăiește în sărăcie, în timp ce un segment foarte mic de oameni își permit să cumpere mașini de sute de mii de euro. În total, în 2014 s-au vândut în Moldova puțin peste 4.900 de mașini noi, în scădere față de 2013 cu 1,4%, procent ce reprezintă însă o pierdere de numai câteva zeci de unități. Piața reflectă însă situația materială precară a locuitorilor – salariu mediu net este ce circa 263 de dolari sau 233 de euro, adică aproximativ valoarea salariului minim din România. Din acest motiv, cu toate că Republica Moldova are 3,6 mil. locuitori (sau 4 mil. locuitori luând în calcul și Transnistria), are vânzări de mașini noi cât un județ din România de sub un milion de locuitori. Continue reading…

Interviul meu pentru IPN, agenția de presă din Chişinău despre aşa-zisul “Guvern minoritar” şi iluzia “Procurorului european”

Coaliţie de guvernământ şi guvern minoritar înseamnă haos, orice decizie se va lua cu scârţ şi la orice pas vor exista dezbateri inutile. Jurnalistul şi bloggerul Vitalie Cojocari a opinat că, deşi pe moment poate că politicienii s-au înţeles, vor exista foarte multe probleme pe care vor trebui să le dezbată de fiecare dată.

Vitalie Cojocari, solicitat de IPN, a menţionat că politicienii din Moldova au un orgoliu care face ca ei să se implice în lupte numai de dragul luptei. „La un moment dat, Guvern minoritar a mai fost în Moldova, dar nu există această noţiune înrădăcinată în cultura politicienilor din Moldova. În Moldova, cu atâtea probleme sociale şi economice, îmi vine greu să cred că politicienii se vor aşeza la masă şi vor pune în capul acesteia problemele cu adevărat importante. Orgoliul lor şi interesele de clanuri vor fi puse în prim-plan. Acest guvern minoritar este din start o mare greşeală”, a subliniat autorul blogului cojocari.ro.
Continue reading…

Feisbucul moldovenesc a fost transformat de unii comentatori în… feisboklasniki

facebook_old_login

În primii ani de blogging, prin 2008, eram furios pe toți dobitocii care intrau pe blog să mă înjure. Scrâșneam din dinți și… îi lăsam în plata Domnului. Nu le ștergeam comentariile. Totuși aveam două reguli: să nu folosească, știți voi, cuvinte necenzurate și să nu-i atace urât pe alții. Pe un dobitoc l-am demascat. Cineva mă înjura sistematic. Avea o plăcere aproape fetișistă. Dar a făcut o greșeală. De două, trei ori s-a prezentat cu numele adevărat la comentarii, iar ID-ul, același cu al înjurătorului, l-a dat de gol. Am fost șocat să aflu cine este… Era un coleg de universitate. Aveam impresia că eram chiar amici. O impresie greșită. Ce îl apucase? De unde atâta venin și răutate? Îl rodea pizma? I-am scris pe facebook și l-am întrebat ce-i veni de mă atacă atât? O făcea pe niznaiul. Nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i puțea. I-am spus cum am aflat totul. Din păcate, fiind un om mic ca caracter(să cacafonizăm ca Lupu), nu și-a recunoscut fapta. A început să-l cobească pe un prieten de-al său. Un tip pe care, din întâmplare, îl știu și eram sigur că erau prieteni buni. Explicații de grădiniță, cică ăla ar fi folosit de câteva ori calculatorul său de la muncă și era sigur că anume tipul respectiv m-a înjurat. La ce să te aștepți de la oameni mărunți?

Continue reading…

Drama presei din Chișinău – aservită politic

Lupu si microfoanele

Duminica și sâmbata trecută am fost invitat de băieții de la acțiunea 2012 să mă întâlnesc cu jurnaliști din Republica Moldova. M-am dus. Eu, care nu știam de care parte a Prutului să mă poziționez. Am muncit în presa de la Chișinău vreo 3 ani, iar de 8 ani trudesc la București. Sunt și de aici, și de acolo. A fost mai mult decât interesantă întâlnirea. A fost una plină de amintiri. Am văzut colegi din Chișinău și m-a cuprins o nostalgie. O nostalgie pentru perioada în care eram jurnalist în Republica Moldova. Acum, la Chișinău, sunt – în cel mai bun caz – blogger. Doar asta mă mai ține legat de țărișoară. Întâlnirea jurnaliștilor români de pe cele două maluri ale Prutului a fost organizată tocmai cu scopul de a apropia depărtările și de a distruge pereții din capetele noastre.

Spunea Vlad Țurcanu, consilierul președintelui Timofti, printre altele, că presa de la Chișinău a luat multe lucruri de la București, iar câteva chestii nu au fost tocmai bune. Din ce înțeleg este vorba de presa de bulevard, care în Republica Moldova este numită ”presa galbenă” și care se inspiră din subiectele presei de bulevard din România. Poate că are dreptate. Dar aici lucrurile sunt simple. Presa de scandal din Chișinău trăiește exclusiv din vânzări, din clickuri. Orice inspirație este bună pentru ei. Așa au ajuns la Chișinău Victor Slav cu a sa fostă, actuală, viitoare soție. Așa au aflat moldovenii de multe alte vedete de mucava din România. Continue reading…

Lumbersexual de la Moldova. Portret

Lumber Sexual

În timp ce moldoveanul de rând își colorează garderoba în gri, negru, alb – după cum spuneam într-un articol, în timp ce pițipoancele de Chișinău abordează cu tărie stilul ”clasic” al kitschului cu sclipici – cum ziceam în altul, iată că băieții de băieți ne demonstrează că Moldova poate fi ”în rând cu lumea”. Iar lumea bună – cea din vest, af cors - a impus o modă cel puțin ciudată printre bărbați. Îți vine să-ți dai cu barda-n cap, nu alta, dar lumbersexualitatea a început să facă ”victime” și în Moldova.

Pentru început să fac o scurtă introducere în temă. Lumbersexualul este un antagonist, un fel de dușman al hipsterului și metrosexualului. Dacă hipsterul este pre-intelectualul cu ochelari, un sfrijit care merge cu bicicleta furată din șopronul bunicii, tot de acolo se îmbracă; dacă metrosexualul este băiatul efeminat care merge cu taxiul și care nu se jenează să folosească din abundență crema iubitei, dar și pantalonii ei strâmți, lumbersexualul vine să spună STOP. Eu sunt bărbat, deci vreau să arăt ca atare. Și cu ce lucru mai bărbatesc se poate mândri? Cu barbă, nu vă gândiți la prostii. Dar lumbersexual nu i-a aruncat barda, pardon, mănușa doar hipsterului și metrosexualului. El luptă cu întreaga societate modernă care, punând pe picior de egalitate femeia și bărbatul, îi anulează masculinitatea. Ce-i rămâne de făcut? Crește barba și mustața. Pune pe el niște bocanci mai ostășești. Își aruncă o bardă în geantă, unde fie vorba între noi, găsim un iPad sau un iPhone. Umblă oleacă pe la sală – doar un bărbat adevărat are colea niște bicepși, colea niște tricepși, iar de sub tricoul mult prea decoltat trebuie să răzbată doi pectorali fermi. Dacă vă întrebați ce e cu bardă o să vă spun că… nu m-am lămurit. Cică este un masthăv. O fi vreun totem al masculinității lumbersexuale. Cert este că ”lumber” vine de la cherestea.

Continue reading…

Moldova porno. Dezamăgiri – cazul profesoarei din Ungheni

Injuraturi

Scandalul profesoarei din Ungheni s-a stins odată cu scuzele publicate pe protv.md. Lumea a trecut peste, dar nu cred că a uitat. Nici eu. Mă gândesc că a fost o lecție bună pentru jurnaliști, pentru colegii mei. De altfel, a fost o lecție și pentru mine. Am aflat multe despre oameni, inclusiv despre cei cu care se întâmpla să conversez. Mulți dintre ei m-au dezamăgit profund. Pe alții îi respect și mai mult. În ceea ce mă privește am trăit șoc după șoc. Despre toate acestea mai jos. Doar să aveți răbdare să citiți, că e un text durut, deci lung…

În primul rând m-a șocat înjosirea la care poate fi supusă o femeie. Citisem despre astfel de cazuri din SUA, din Marea Britanie, dar nu credeam că se va întâmpla prea curând și în Moldova mea. Subiectul în sine este șocant și e nevoie de o mare măiestrie jurnalistică să-l abordezi corect. Altfel riști să pățești precum colegii mei de la Chișinău. Revenge Porn-ul este o mizerie șocantă. Nu-ți vine să crezi că o minte umană poate inventa astfel de măgării! Continue reading…

Parlamentul WTF!

Parlament DJ

Vă închipuiți debandada din prima ședință a Parlamentului Moldovei în Duma Rusiei? Credeți că este posibil un astfel de circ în Congresul SUA? Nu am văzut asemenea bătaie de joc nici în România și, credeți-mă, aici e plin de circari și nebuni după care plânge spitalul de psihiatrie. Prima ședință a Parlamentului de la Chișinău a fost un dezastru. O circăreală plină de nerozi și nerozii. A fost cel puțin jenant să-l văd pe venerabilul președinte al Parlamentului, gaspadin Eduard Smirnov de la PSRM, spunând baliverne, încurcând mai mult decât moderând ședința. Omul acesta habar nu avea pe ce lume se află, dar mai ales ce face acolo! În afară de incompetența crasă ar mai fi de spus ceva. Domnule Smirnov, cum e posibil să fii președinte al Parlamentului, fie și pentru o ședință, două și să întrebi de „sciotcik”, să nu vorbești limba țării care îți plătește salariul, mașina, chiria? Mi se pare strigător la cer! Tare bine ați ales, dragi „maldaveni”, ca să mă exprim pe păsărească lu’ gaspadin Smirnov.

Continue reading…

Cum pot fi abordați cu succes jurnaliștii de către piariști? Un scurt tutorial personalizat

Stand up

Nu știu dacă este de interes general, dar pentru că îmi stă pe creier am zis să fac un fel de tutorial, alias sfaturi, de abordare a unui jurnalist de către piariști – oamenii care lucrează în PR. Dacă nu sunteți jurnaliști cel mai probabil ați auzit de purtător de cuvânt. Ăia sunt tot un fel de piariști . În ceea ce mă privește pierd foarte mult timp la telefon cu piariști care, deși au un eveniment bun, dau cu el de pământ fără să-și dea seama.

Așadar, totul începe cu salutul. E bine că te saluți și că te prezinți. Dar fă un efort mai mare. Crede-mă, nu am cum să-i țin minte pe toți piariștii care mă sună. La cât de des se schimbă lumea prin agenții, nu aș reuși să mențin ritmul. Așa că, în afară de salut, îți recomand călduros, dacă am mai colaborat, să-mi reamintești cum. Asta o să mă facă să am mai mult timp pentru a te asculta și voi avea mai multă încredere că evenimentul pe care mi-l propui se poate transforma în știre. Ca data trecută.

Continue reading…