A publica sau a nu publica poze cu copilul meu, asta este întrebarea?

_MG_4666
-
Bloggerița Soacra Mică, cunoscuta bloggeriță din Moldova stabilită în Bruxelles, nu publică nici pe facebook, nici pe blog poze cu fetița sa. Zice, citez, o mai las un an sau doi, după aceea va umple netul cu pozele sale, dar atunci va fi responsabilitatea ei. Bloggerița Diana Guja, la fel de cunoscută și apreciată pe la Chișinău, publică rar poze cu fetița sa pe facebook sau pe blog, dar îi înfierează pe părinții fără cap și minte, care pun poze cu copiii lor despuiați. Bloggerul Eugen Luchianiuc, bine cunoscut pe la Chișinău, publică poze cu fetița sa pe facebook. Spune însă că o face în spatiul său privat, doar pentru prietenii săi. Bloggerul Vitalie Cojocari, adică subsemnatul, are o fetiță de doi ani :) . În ceea ce mă privește nu prea public poze cu copilul meu. Asta e o regulă pe care… o mai încalc uneori. Se întâmplă să mi se ceară vreun interviu și atunci fac o excepție. Alteori mă întreabă soția mea dacă putem face o excepție, că deh, avem atâția prieteni care vor să vadă cât de tare a crescut Natalia, cât de frumoasă s-a făcut și e dificil să le trimitem tuturor poze. Cu ocazia acestui articol am mai făcut o excepție.

Citeşte mai mult »

Heiterilor mei!

DSC01132
-
Stimabili heiteri, dacă vă tot plângeți că scriu banalități, că nu am dreptate, că stilul mi-e searbăd și plat, că nu interesează pe nimeni părerea mea, vă rog, NU MĂ CITIȚI! Nu mai intrați ca gâștele pe blogul acesta! Nu dați click pe articolele care au fost preluate de alte site-uri! Nu mă mai urmăriți pe feisbuc! Dar, cel mai important, de ce nu vă vedeți de-ale voastre? Mă gândesc că aveți și voi o viață. Chiar nu aveți cu ce să o umpleți? Ieșiți în parc, plimbați-vă cu bicicleta, faceți sex. Ce o fi atât de interesant să stai și să vomezi la comentarii toată nebunia care vă circulă prin sinapse.
Citeşte mai mult »

Fabrică de diplome, caut student!

Taxe
-
Așa arată tabloul taxelor pentru liceenii care au avut norocul sau mintea să treacă de BAC-ul din acest an. Concluzia este simplă: Moldova, cea mai săracă țară din Europa are taxele pentru facultăți mari, mari, mari, mari. Evident, comparativ cu nivelul de trai din biata țărișoară. Pe de altă parte, taxele nu sunt foarte departe de ceea ce vedem în România? De ce? Poate pentru că facultățile sunt fabrici de diplome și, respectiv, întreprinderi de făcut bani. Iar bani există. Aceștia vin de la părinții plecați la muncă peste graniță care plătesc, plătesc și când se satură de dat bani mai plătesc încă o dată ținerea odraslei la facultate.

Citeşte mai mult »

În lumea noastră cinică nu contează cine a doborât avionul: rușii sau americanii

obama-putin
-
Occidentul și Rusia sunt într-un război informațional cum rar se întâmplă. De la Războiul Rece nu a mai văzut lumea o asemenea încleștare. Punctul culminant al acestui diferend îl reprezintă deocamdată doborârea avionului. Sper că nu se va merge mai departe de atât. Pentru că sunt jurnalist și am mai scris despre aviație sunt întrebat des zilele acestea: cine crezi că e de vină? Sincer să fiu, nu știu. Și știți ceva? În acest război informațional adevărul este mai puțin important. Contează doar să îi faci pe oameni să creadă în “adevărul” tău, chit că e o minciună sfruntată!
Citeşte mai mult »

Campionatul Mondial – o rușine!

messi-288x300
-
Messi este o deziluzie. Una uriașă. Nu se va ridica niciodată la nivelul lui Maradona dacă nu va face și la națională magia pe  care o reușește la Barcelona. Dar Campionatul Mondial de fotbal m-a dezamăgit nu doar prin Messi. Politica a otrăvit această competiție de la început până… până la nemți – sunt convins că ați tot văzut-o pe frau Merkel în tribunele stadionului. De altfel, din punctul meu de vedere, Campionatul a început prost. Brazilia nu merita să iasă din grupe, dar a fost ajutată. FIFA este o mizerie politică ordinară. Se pupă bot în bot cu politicienii. Să o lași pe madam președinte a Braziliei să înmâneze cupa Germaniei duce în derizoriu totul. Înțeleg, alegeri în Brazilia, femeia are nevoie de capital politic. Ptiu, dar nu mă interesează. Nu mai pot de atâta politică. Fotbalul este o sursă de manipulare pentru prostime.

Citeşte mai mult »

De ce urăsc “rutierele”?

DSC00936
-
E ceva ce urăsc în Chișinău, ceva de care mi se face greață până la vomă. Iar acel ceva este… rutiera. Pentru cei care nu au fost la Chișinău și nu înțeleg ura mea patologică față de acest cuvânt ciudat aveți răbdare, o să vă explic în câteva cuvinte. În Moldova, microbuzele se mai numesc “rutiere” sau “marșrutci”. Aceste două cuvinte au intrat în limba comună și nu o să iasă prea curând. Marșrutca este un cuvânt rusesc și înseamnă un microbuz care deservește pasagerii pe o anumită rută. “Marșrut” se traduce ca “rută”. Cum moldovenii vorbesc o păsărească de română calchiată din rusă, au creat un cuvânt absolut nou: “rutiera”, ca să aibă un corespondent exact al cuvântului rusesc “marșrutca”. Dar nu de asta urăsc eu rutiera.

Citeşte mai mult »

De ce Moldova este din Africa? Exemplul drumului Orhei-Rezina

Orhei Rezina
-
Orhei Rezina1
-
Probabil știți că muncesc la Știrile PRO TV. Unii dintre voi au văzut reportajele mele despre autostrăzile din România. De ani buni monitorizez cu multă atenție și… scârbă cum se construiesc, mai exact cum trenează construcția de autostrăzi în România. M-am săturat să spun că țara asta are cele mai puține autostrăzi din Uniunea Europeană. M-am săturat. Nu mai am nervi ca șofer, nici ca reporter. Este inadmisibil ca o țară de dimensiunea României să aibă puțin peste 600 de km de autostradă. Ei bine, când trec Prutul și mă întorc acasă – mă înspăimânt. Realizez că se poate și mai rău.

-

Republica Moldova are cele mai proaste drumuri din Europa. Chiar din lume, aș îndrăzni să spun. Republica Moldova nu are niciun kilometru de autostradă. În schimb, Republica Moldova are foarte mulți kilometri de drum de pământ. Jenant. De fapt, știți ce este cu adevărat jenant? Situația celor vreo 40 de kilometri de drum distrus, plin de gropi dintre Orhei și Rezina. Un drum care nu a fost reparat nici astăzi, deși se lucrează la el de când m-am născut. Am avut ghinionul acesta teribil să mă nasc la mijlocul distanței dintre Orhei și Rezina, într-un sat uitat de civilizație: Cuizăuca. Nu mă înțelegeți greșit, satul meu, ca întreaga Moldovă, este un loc idilic, dar neatins de beneficiile civilizației. Zici că trăiești în Zimbabwe, dar nu în Estul Europei. Drumul dintre Orhei și Rezina demonstrează cu prisosință faptul că Moldova se află din greșeală în Europa. Locul ei e în Africa.

Citeşte mai mult »

O zi de unul singur cu Natalia. Raportul complet pentru soția mea!

IMG_20140704_100057
-

Ora 08.15. Nu mai ‘eau să do’m, aud ca prin vis. E Natalia. S-a trezit. S-a pus pe șezut și a declarat sus și tare că somnul ei s-a terminat. Ce era să fac, draga mea? M-am trezit și eu. Mai ales că Natalia a coborât din pat și cu piciorușele goale a început să alerge prin casă. Top-top-top într-o parte, top-top-top în alta. Dar s-a plictisit repede și a venit la mine. Stăteam pe spate, cu ochii în tavan. T’eseste-te!, mi-a spus și m-a tras de picior. Încă mai speram să vii să te ocupi de ea. Încă mai credeam că ești acasă. Mi-am dat în curând seama că am rămas eu și Natalia – singuri, așa că m-am panicat. În momentul doi m-am și trezit. Am început să te caut prin casă. Nicio șansă. Erai plecată. Am căutat-o și pe Natalia prin casă. Unde e? Unde e? Huuuu! Am găsit-o… acoperită de jucării.

-

Ora 08.30. Draga mea, panica mi-a crescut în intensitate. Era la nivelul 9 din 10. Să-ți spun de ce. După ce s-a jucat cu ursul, cu maimuțica Puka și cu cățelul Pito, Natalia s-a proptit în fața mea, m-a privit cu ochii ei mari, albaștri și mi-a declarat la fel de hotărâtă ca atunci când a refuzat să mai doarmă o clipă în plus: ueau să pap! Acum chiar că m-am pierdut. Ce mănâncă Natalia? Ce să-i fac de mâncare? Eu nu știu să fac decât ochiuri. Cum să mănânce așa ceva? Tata, ueau să pap, tot insista micuța pe lângă mine, nedumerită de faptul că nimeni nu o pune la măsuță ca să-și umple stomăcelul. Draga mea, cerul căzuse peste mine. Dau fuga la bucătărie. Deschid frigiderul. Nu, nu ouă. Privesc în jur neputincios. Ochii îmi cad peste un petec de hârtie. Uraaaaa! Sunt salvat. Am dat peste instrucțiunile lăsate de tine pentru ziua în curs. Pas cu pas mi se explică tot ce trebuie să fac și care este programul Nataliei. Ce mă făceam fără tine, Maia? Îi fac o poză hârtiei cu telefonul. (Poza cu instrucțiunile e la începutul articolului). Natalia îmi tot dă târcoale. Mă privește curioasă și nerăbdătoare. Eu citesc instrucțiunile. Terci, supiță. Gata. Găsesc terciul pe plită. E călduț. Numai bun. Păpăm. Natalia e fericită – își pune gurița la cale. Eu sunt în sânul lui Dumnezeu. Fetița noastră mănâncă bine tot ce-i dau.

Citeşte mai mult »

Maia Sandu, demisia de onoare?

Min Educatiei(FOTO: UNIMEDIA.INFO)
-
Moldovenii sunt o specie aparte de europeni, o specie care gândește anapoda. Dar anapoda rău. Am scris mai jos un text în care încercam să pun punctul pe “i” direct și fără prea multe menajamente. Nu am vrut să îndulcesc pastila dură pe care ne-o administrează realitatea sistemului educațional din Moldova. Așa că am zis fără ocolișuri: trebuie să fii prost în caz că nu reușești să iei o notă de trecere la BAC. Dacă nu ești în stare să rezolvi itemii cel puțin pe nota cinci, înseamnă că ești pur și simplu limitat intelectual. Am citit probele de BAC, am vorbit cu niște profesori, am vorbit cu niște elevi. Rămân la aceeași concluzie – da, e dificil să iei zece, dar pentru un 5 nu trebuie să faci o gaură în cer. Trebuie doar să te concentrezi un pic și să fi ascultat oleacă la ore. Atenție, asta nu înseamnă că nu mi-e milă de copii. Dimpotrivă! Îmi pare rău pentru viața tristă care li se așterne în față. Nu o să aibă parte de o facultate, de o meserie bună, care să le ofere șansa unui trai decent. Păcat de generația asta pierdută…

Citeşte mai mult »

Unul din doi elevi moldoveni este oficial… prost! Care este vina Maiei Sandu?

Maia_Sandu2
-
Moldova a avut în acest an cel mai prost BAC din istorie. După dezastrul din acest an, mai dezastru decât dezastrul de anul trecut, un lucru este clar: 1 din 2 elevi este oficial prost. Cu alte cuvinte mulți au ros degeaba pantalonii, fustele și pantofii la școală. Vor îngroșa numărul de ștergători de funduri, de cărători de cărămizi, de spălători de veceuri, de gunoieri din Europa. Suntem cea mai săracă țară din Europa pentru că suntem proști! Iar BAC-ul ne arată an de an că prostia are foarte mulți fani în țărișoara asta. Păcat de tinerețea voastră, măi, copii. Păcat că vă veți trezi la 50 de ani, vă veți uita în urmă și nu veți înțelege unde s-a dus viața? Nu veți înțelege de ce alții au salarii mari, au o carieră, pleacă în vacanțe, iar voi cărați în continuare cu cârca. Asta dacă o să vă mai țină spatele.

Citeşte mai mult »

Un basarabean la Paris sau comparația Parisului cu micuțul Paris

Paris3
-
Paris1
-
Paris2
-
Paris4
-
Parisul m-a întâmpinat cu aeroportul său uriaș. Am fost surprins să văd cât de mare este. Ca să înțelegeți ce înseamnă “mare” vă spun atât: au construit un tren între terminalele sale. Apoi mi-am dat seama cât de mișto este Parisul: am văzut pasageri care dormeau în aeroport pe niște fotolii mari, comode. Iată că s-a gândit cineva și la necesitatea asta absolut firească a unor oameni care se întâmplă să aștepte cu orele un avion. Mi-am dat seama cât de civilizat este Parisul când am văzut cât de liniștiți și relaxați erau cu toții, chiar și turiștii. Treceau în liniște pe lângă cei adormiți și, în ciuda fluxului uriaș, zgomotul era inexistent. Apropo, am numărat 5 claxoane în cele două zile cât am stat la Paris, semn că oamenii sunt extrem de politicoși și nu se agită aiurea. Un simplu exemplu, m-am oprit să consult harta și cred că am stat așa vreo 3 minute. La un moment dat am simțit pe cineva în spatele meu. Am tresărit. Da, chiar era cineva acolo. Eu blocasem o alee, iar omul aștepta să mă dumiresc pe unde să o iau și nu m-a deranjat. Mărturisesc că eu nu aș fi avut atâta răbdare să aștept deși sunt de regulă foarte calm.

Citeşte mai mult »

Balurile de absolvire din Moldova – greșit de scumpe!

bal2
-
bal absolvire
(sursa foto)
-
Am lipsit de la propiul bal de absolvire. Nu a fost o catastrofă, deși mărturisesc, am umblat o zi, două cam plouat. Spre surpriza mea am trecut ușor peste faptul că nu am fost la bal. Oricum, era o perioadă grea. Nu aveam bani nici să merg până la Orhei cu autocarul, darămite să-mi permit luxul de a plăti pentru petrecerea respectivă. Părinții mi-au spus-o direct, fără ocolișuri: “nu avem bani”. Astăzi nu regret. Banii pe care i-am economisit atunci mi-au fost de mare folos la facultate: mi-am plătit căminul și drumul până la Chișinău.

Citeşte mai mult »