Wizz mi-a luat banii de 2 ori pentru bilete. Cât durează să-i recuperez?

 

Luni, 16 septembrie, undeva după ora 22.00. Pun mâna pe telefon și sunt decis. Zic, să cumpăr 3 bilete până la Paris. Mai cumpărasem bilete de la Wizz așa că, relaxat, am apăsat pe buton și… gata, banii s-au dus.

Doar că s-a întâmplat ceva. Nu știu ce, că eu am făcut exact ce făcusem și alte dăți când luasem bilete de la ei din aplicație.

A doua zi mă uit în aplicația de banking și, ce să vezi, aveam mai puțini bani decât trebuia să fie. Mă pun pe cercetat, pe calculat. Mă gândeam că mi-o fi furat cineva cardul. Până când îmi dă prin cap să mă uit și la tranzacțiile în așteptare. Continue reading…

Prima învățătoare

După ce s-a îmbrăcat frumos, frumos, frumos, Nati a fost pregătită pentru prima zi de școală, pentru clasa I. Dresuri albe, o rochiță bleumarin, pantofi noi și atitudine corectă. Și cum era așa de drăguță, frumoasă, scoasă din cutie, am purces!

Doar că în momentul în care coboram frumos pe scări, la ieșirea din bloc… Nati – buuuuf. S-a lungit cât este de mică/mare. A căzut, iar dresurile au devenit istorie. Noroc că aveam altele. De rezervă. 🙂

Așă că ne-am reechipat. Se’ntâmplă.

Dar textul de aci nu este despre dresuri, îmbrăcăminte. Este despre faptul că Natalia are o doamnă minunată. Știți voi, Doamna profesoară. Cea cu care stă uneori mai mult decât cu mine. Continue reading…

Se poate să nu mai dați sfaturi când nu vă pricepeți?

Știu că spun un lucru banal, dar încă rămân șocat când văd că oamenii din jur se pricep la toate. Ok, înțeleg să aveți păreri. Dar una este să spui, asta este părerea mea și cu totul altceva, nu ai dreptate, eu știu mai bine.

Dar stați să vedeți cine știe mai bine. De regulă sunt indivizii sau individele care nu au făcut nimic în viața lor, care nu au nicio preocupare, profesie… De fapt, au o preocupare, cea de a le explica altora cum se fac lucrurile.

Îl vezi stând pe canapea pufnind supărat că antrenorul habar nu are să antreneze, fotbalistul nu știe să centreze, tenismenul nu știe să dea un rever și tot așa. Dacă era el… Păi, dacă era el, le arăta exact cum se face. Dar nu este el antrenor, fotbalist, tenismen. Nu este dintr-un motiv extrem de simplu. Nu-l lasăt o mediocritate înfiorătoare. Nu știe nimic, nu a făcut nimic notabil în viața lui, dar a adunat multe sfaturi și o să le ofere cu nemiluita. Mai ales celor care nu au nevoie de învățămintele sale ”prețioase”. Continue reading…

Poliția vs bullying

Eram în bucătărie când am auzit ceva scandal, înjurături. Erau niște copii spre adolescenți care se certau. Să fi avut între 10 și 14 ani.

Când am scos capul pe fereastră, conflictul era terminat. Copiii se certaseră, nu știu de la ce. Unul din ei a scos telefonul și i-a amenințat pe ceilalți că sună la poliție. Continue reading…

Am fost la cinema cu Natalia, la “The Big Trip/Aventură în natură”

Judec un desen după Natalia. Eu sunt prea adult pentru cele mai multe dintre ele.

– Natalia, ți-a plăcut filmul ăsta?, am întrebat eu la final.
– Oh, daaaa, a fost răspunsul scurt și sigur.

Nati, 7 ani, știe bine ce-i place și de ce. Filmul are multe gaguri pentru copii. Este de familie. Are și părți moralizatoare care mi-au plăcut. Continue reading…

Londra și minunile ei

Am aterizat la Londra. Mi-am dat seama încă de cum am pășit pe pământ britanic că mă voi descurca de minune prin metropolă. Chit că eram pentru prima dată acolo. Fără să fie toți londonezi, oamenii simțeau nevoia să fie ordonați, liniștiți, civilizați.

Da, omul sfințește locul, dar omul parcă se mai și schimbă când locul este deja sfințit. Astfel, în loc să se înghesuie toți la autobuz, toți se puneau frumușel la coadă și așteptau. Inclusiv noi, românii făceam asta. Ar fi o idee bună să aducem tradiția asta și în București.

Și, ce chestie, când am urcat în autobuzul care ne ducea de la aeroport la Londra, șoferul s-a asigurat că toți pasagerii aveau centurile puse. Ne-a și întrebat asta. Nu am călătorit de ceva vreme cu autobuzul pe șoselele din România, dar ceva îmi spune că nimeni nu-ți cere să-ți legi centura. Știu sigur pentru că de fiecare dată când Nati merge în vacanță o rog să stea în centură. Niciodată ideea asta nu a venit de la șofer. 🙁 Continue reading…

Am fost la Londra(vlog)

Londra.

Am fost la Londra, cât nu au scos ”ăștia” Marea Britanie din UE. Și bine am făcut. 🙂 Citesc astăzi o știre cum că ministrul lor de Externe ar vrea să nu-i mai lase pe cetățenii europeni să intre în Regatul Unit.

Oare? Să nu aibă nevoie de banii turiștilor europeni?

Apropo, știați că britanicii te întreabă dacă ești european? De parcă ei nu ar fi în Europa. De parcă ar fi insulari și atât. Am aflat asta la Londra.

Continue reading…

Pățanie peste Prut cu un polițist de la rutieră

poză simbol

Pe drumul dintre Chișinău spre vama moldo-românească de la Leușeni-Albița mă oprește un polițist. Trag pe dreapta la semn, curios să văd ce naiba am încălcat. Aveam viteză regulamentară, luminile pornite, centura trasă. Deci, de ce m-a oprit polițistul?

În fața mea oprește o altă mașină cu numere românești. În spatele meu una cu numere ”ne-moldovenești”, cred că erau din Ungaria sau Bulgaria. În fine.

Îmi așteptam rândul, să văd ce vrea nenea polițist de la subsemnatul.

Vine la mine, îi prezint actele. Se uită la ele, se uită la mine și mă întreabă pe un ton foarte serios:
– Domnu’ Vitali, aț’ luat șeva băuturi?
– Da, desigur, răspund eu zâmbind. Continue reading…