Să sărbătorim sau nu Valentine’s Day?

Există o rezistență la VDay. Mai în glumă, mai în serios, oamenii cer să fie iubire tot anul, nu doar de Sfântul Valentin. Plus că această sărbătoare comercializată până în vârful inimioarelor de plastic te face să crezi într-o conspirație globală a consumerismului.

Îi înțeleg pe oamenii care au această reținere de a îmbrățișa Valentine’s Day cu toată inima… roșie, de plastic. Totuși, eu mă arunc fără reținere în vâltoarea sărbătorii. Continue reading…

Copiii au uneori o inteligență emoțională ieșită din comun

Mergeam de mânuță cu Nati. Eram pe o stradă din București. Se anunța o zi caldă, frumoasă. Ne îndreptam spre parc, acolo unde pe Natalia mea o așteptau prietenii și zbenguiala. Eu trebuia să o supraveghez. Ce poate fi mai frumos?

În drumul nostru spre fericire am trecut pe lângă cei doi. Un bărbat și o femeie. Păreau să fie soți și păreau să aibă o ceartă aprinsă. Cred că erau pe la sfârșitul discuției cu năbădăi pentru că bărbatul i-a spus ca într-o concluzie cu năduf: ”să-ți vezi mai bine de viața ta”. Continue reading…

Operațiile plastice din 2300

Anul 2300. Operațiile plastice au devenit atât de ieftine și de accesibile, încât se pot face oriunde și oricând. Sunt mai simple și mai ieftine decât tratamentul unei carii. Toată lumea își modifică înfățișarea după ultima modă, după ultimul actor celebru. Oamenii seamănă din ce în ce mai mult între ei.

Această poveste reală din viitor mi-a fost povestită de un călător în timp. Este despre El și Ea.

El a întâlnit-o pe ea la librăria virtuală din centrul Bucureștiului. Acolo unde cititul unor câteva sute de cărți se face în doar 10 minute. Ce-i drept nu le ”guști” ca în vremurile străvechi. Nu mai trăiești nici sentimente ca stră-stră-strămoșii noștri în timpul lecturii. Te trezești cu informația în cap. În fine, El a văzut-o pe Ea imediat după ce s-a deconectat de la aparatul de citire rapidă.

Era atât de frumoasă că s-a oprit în loc. Avea niște pistrui drăguți pe vârful nasului. Un păr șaten și natural care strălucea în razele soarelui artificial. Avea nasul cârn, ceea ce îi făcea ochii căprui ca niște stele. Nu a rezistat tentației. S-a apropiat de Ea. Continue reading…

Natalia joacă tenis(Vlog)

Doar cei care nu au ținut o rachetă în mână, care nu și-au dat copilul la un sport sau care nu au făcut în viața lor mai mult de câteva săptămâni legate ceva activitate fizică vor putea comenta cu ușurință rezultatele altora din sport. Pe de o parte unii vorbesc cu emfază, pe de altă parte alții vorbesc cu bătaie de joc despre echipa de tenis a României. Sincer, nu mi se pare în regulă.

Prea ușor, mult prea ușor se pun etichete. Doza de respect față de muncă, față de cei pe care îi urmărim de pe margine este prea mică. Poate că unii au impresia că dacă vor reduce importanța unor sportivi lenea și inactivitatea lor nu va mai fi atât de dureroasă. Dar nu este așa. Nu poți arunca cu noroi în cineva fără să-ți murdărești mâinile. Continue reading…

Cum să scapi de îngrijorări? Lecție de la Natalia :)

Mă uitam pe geam cu multă îngrijorare. Copacii se aplecau amenințători asupra mașinilor. Crengile se rupeau ca niște bețișoare sub greutatea gheții extrem de groase.

Câțiva vecini erau deja pe lângă mașini examinând pagubele provocate de crengile căzute peste autoturismele lor. Eu eram norocos deocamdată. Totuși, cu inima strânsă examinam un copac nu departe de CojoCar. Nu-mi dădeam seama dacă are cum să cadă.

Cu toate aceste condiții vitrege, am stabilit cu Nati să ieșim din casă, să mergem la niște tenis… Continue reading…

Ai 120 de kile și vrei să-ți convingi copilul să facă sport?

Când s-a născut Natalia mi-am dorit să facă sport, să crească un om sănătos și frumos. Oamenii sportivi, de regulă, chiar dacă nu fac performanță, arată bine, se simt bine, iar asta le influențează pozitiv lumea interioară.

Dar cum să fac asta? Cum să o conving să adopte acest stil sănătos de viață. La îndemână era metoda clasică și, evident, cea mai ușoară. Dai copilul la niște ore sport și îl pisezi să se țină de treabă.

Doar că poate mirosi a ipocrizie umană. Nu credeți? Copilul poate spune lejer: pe mine mă chinui, mă alergi, mă trimiți să transpir, să am activități sportive intense, iar tu ai 120 de kile pe un picior, ultima dată ai făcut mișcare când a trebuit să alergi de Paște ca să iei ultimul salam rămas pe raft la hypermarket. Continue reading…

Cum am igienizat clasa copilului meu? (Povestea unei mame)

poză simbol

Ieri, pe la prânz, primesc un mesaj pe grupul de WhatsApp de la școala băiețelului meu. Ne scria doamna să ne invite spre seară la școală. Mesajul era cam alarmist și suna cam așa: ”cine poate, astăzi, după ore, să vină să igienizăm clasa.”

Cum era de așteptat, au început să curgă mesajele părinților pe grup. Mi-am dat seama că era vorba de alerta de gripă. Oamenii voiau mai multe detalii. Întrebau ce s-a întâmplat, de ce e așa din scurt?

Doamna nu a răspuns câteva minute, timp în care telefonul meu era ca pomul de Crăciun. Mesajele părinților colegilor copilului meu s-au potolit când a început să scrie doamna. Deci, povestea era simplă. O să se anunțe o epidemie de gripă, este aproape inevitabil. A venit nu știu ce indicație de la Inspectorat să igienizăm clasele.

Unele școli începuseră deja de săptămâna trecută treaba, la noi lucrurile au fost lăsate în seama oamenilor de la curățenie, dar ei sunt puțini așa că… Cine poftește, cine dorește, cine are timp… Nu e obligatoriu, dar veniți… Continue reading…

Mătușile Nataliei

Așa au fost orânduite lucrurile ca Natalia să aibă tocmai 2 mătuși. Mare noroc. În calitatea mea de deținător al unui detașament de mătuși pot spune că mai mare fericire pe capul unui copchil nu există. Mătușile sunt făcute să îți îmbunătățească net calitatea vieții. Acesta este jobul lor de bază.

Ideea acestui articol mi-a venit de aici. Continue reading…