Cum facem sport acasă în izolarea provocată de Coronavirus? (Vlog)

Acest vlog a apărut pe canalul nostru de YouTube datorită Nataliei.

Fetița mea de 7 ani a dorit să mă chinuie. Să arate că știe ceva sport și să mă antreneze. În lunga izolare provocată de Coronavirus orice activitate fizică este mai mult decât dorită. Continue reading…

Inocența, basarabenii și ”domnul sculptor Brâncuși”

La începutul anului 2020 am fost martorii unei dezbateri foarte ”naționale” pe subiectul: Irina Rimes, ambasador Brâncuși. Extrem de multă lume a avut idei, păreri.

Înainte de a citi ce vreau să vă spun, să fac un ”disclaimer” răspicat. Această postare nu conține păreri personale ale subsemnatului, doar observații, informații, explicații și o teorie. Departe de mine gândul să comentez campania de PR inițiată de minister, nu am experiență în acțiuni de acest tip. Declin categoric priceperea în domeniu. Nu vreau să justific nimic. Nu iau apărarea nimănui. Nu comentez cât de pricepută și potrivită era Irina pentru o astfel de poziție. Părerea mea o s-o țin pentru mine. Ministrul Culturii, Irina Rimes sunt adulți și pot duce responsabilitatea deciziilor lor. Să purcedem, că e mult de citit…

”Domnul sculptor” a zis Irina, iar o anumită parte a audienței s-a scandalizat. Nu spun că oamenii au dreptate, nu spun că greșesc. Spun doar că este o adresare pe care o s-o regăsiți des peste Prut.

Exemple.

Primul. Doi cetățeni moldoveni se pot certa, se pot bate, dar când vine un polițist, certăreții vor vorbi unul despre celălalt cu apelativul domnul/doamna care a făcut, a înjurat, a zis. Niciun fel de respect, la Chișinău când spui domnul/doamna, vorbești mai mult despre tine, despre educația ta, nu despre cât de rău sau bun este celălalt.

Alt exemplu. Când a vorbit despre Eminescu, Grigore Vieru a scris: Continue reading…

Anti Coronavirus Fake News. Vlog interviu cu Vlad Mixich

Am citit mult FakeNews în ultima vreme. Înfricoșător de multă lume se pricepe la Coronavirus pe Facebook. Evident că toți cei care au păreri fantasmagorice greșesc de cele mai multe ori. Este puțin probabil să se fi trezit epidemiologi peste noapte.

Problema este că toți acești oameni deformează opinia altora mai creduli. Dragi români, aveți grijă ce surse consultați când vă informați, mare grijă!

Tocmai de aceea am făcut un interviu mai detaliat cu Vlad Mixich. Am vrut să vă dau informații de bază despre această molimă dintr-o sursă credibilă. Continue reading…

La moartea unui mult prea tânăr artist… Cătălin Caragea

”Draga mea, iubito, floare-ngîndurată-
A mea întotdeauna, și-a mea niciodată…

Oare și atuncea, după ce-o să mor,
Tot așa de tine o să-mi fie dor?!”

Versurile de mai sus sunt scrise de fostul meu profesor de la Chișinău, poetul Nicolae Dabija. Au fost puse pe muzică de compozitoarea Oxana Ciorici, iar un tânăr le-a dat viață cu a sa voce. Voce căreia un nepriceput ca mine nu-i găsește cusur, dar nici seamăn. Piesa o aveți aici: https://bit.ly/3alo8Gb

Eu o ascult pe repeat.

Dați click, ascultați, plângeți… Poate că o să vă fie clar… O să înțelegeți de ce au talent basarabenii. Continue reading…

Poveste de Coronavirus care poate fi adevărată(sigur poate fi adevărată)

Citeam un comunicat sec al Grupului de Comunicare Strategică.

“Deces 115
Femeie, 53 ani, jud Caraș Severin.
Internată în SJ Reșița în data de 25.03.2020, rezultat pozitiv în 26.03.2020.
Contact cu fiica intoarsa din Dubai.
Fara boli cronice asociate.
Deces în data de 02.04.2020.”

Câtă durere surdă poate ascunde această informație fără suflet?

Cred că are nevoie de o “traducere”. Unii dintre noi trebuie să înțeleagă. Unii au nevoie de un tablou mai colorat ca să le pese.

Atenție, urmează detalii(inventate, inventate, inventate) care puteau să se întâmple sau nu, dar s-ar putea să vă afecteze emoțional.

Așadar, o tânără se întoarce din Dubai. Acasă o îmbrățișează pe draga ei mama.

Ambele sunt fericite. Cum altfel, doar o vede pe cea care i-a dat viață? Cum altfel, doar o îmbrățișează pe cea pe care a adus-o pe lume?

Stau la un ceai în bucătărie. Povestesc câte în lună și în stele. Discută despre familie, despre trecut, despre viitor, fac planuri de vacanță, se rostogolesc mici bârfe de familie și nu ocolesc povestea virusului nenorocit. Apoi merg să se culce. Mama își sărută dulce fata înainte se somn. Continue reading…

Povestea ”Hristosonvetului”

Limba română din Basarabia poate juca feste chiar și unuia ca mine. Adică unui român născut în Basarabia(sau Republica Moldova). Vorbele se amestecă într-un fel atât de dulce în gura oamenilor locului, că se modelează extrem de ciudat în graiul de zi cu zi.

Această poveste lingvistică este adevărată. A fost trăită de subsemnatul până pe la vreo 8-9 sau chiar 10 ani.

Eram mic, iar Paștele din nord era una din cele mai frumoase, luminoase și plăcute sărbători de care îmi amintesc și acum cu drag. Mirosurile de primăvară se împleteau cu mirosurile de pâine de cuptor în tot satul.

Oamenii erau mai buni decât în zilele obișnuite. Asta în ciuda sărăciei tot mai prezente și mai amare. Copiii din satul nostru din Nordul Basarabiei erau învățați să nu mai dea bună ziua pe uliță, ci să salute lumea cu ”Hristosonvet”. Ați citit foarte bine. Așa ziceam noi: ”Hristosonvet”. Drept răspuns trebuia să spunem sau primeam un: ”Adevăratonvet”. Continue reading…

Virusul care ne omoară bunicii

Ploua. Mergeam cu familia spre cimitir. Îl înmormântam pe bunelul. Bunelul Profir!

Eram acasă, în satul în care m-am născut. Bunelul Profir a murit la 91 de ani fără 3 luni. Picăturile de ploaie îmi ascundeau lacrimile. Dar nu-mi păsa. Voiam să plâng. Voiam să plâng tare, în sughițuri, ca și atunci când eram copil.

Voiam să plâng în ciuda celor care veniseră la moartea unui om bătrân. Rude îndepărtate, cunoscuți de-ai bunelului sporovăiau câte în lună și în stele. Era un drum lung. Ploaia era neplăcută. Își mai ușurau drumul vorbind în surdină.

Pentru ei era un om care ”își trăise traiul și-și mâncase mălaiul”. Avuse o viață lungă cu bune și cu rele. Lăsase în urmă 8 nepoți, 4 strănepoți, văzuse un război mondial, își îngropase o fiică…

Dar eu plângeam. Plângeam ca un adult, fără sughițuri, în ciuda acestor argumente cinice și cumva logice.

Mie nu-mi păsa că avuse o viață lungă. Încă voiam să-i aud vorba calmă. Îmi era dor de obiceiul lui de a începe orice discuție cu ”șanti”. Voiam să-i văd privirea albastră. Îmi lipsea obrazul țepos, mâna sa caldă și puternică. Continue reading…

Aventură spațială la Disneyland(vlog)

Continuăm cu vlogurile de familie de la Disneyland. De data asta este vorba de o aventură spațială în care ne-am aruncat cu capetele înainte. Mai întâi am tras în niște extratereștri, apoi am urcat chiar într-o navă Star Wars.

A fost spectaculos, iar Natalia a fost extrem de veselă, până la urmă aventurile au fost pentru ea.

Vedeți vlogul al doilea pe care l-am făcut de acolo.